Monday, September 12, 2011

Bancherul


Sunday, July 17, 2011

Rudolf Steiner - LUCIFER


Meditaţie

Întrebare: Te străduieşti spre cunoaşterea de sine? Va fi mâine aşa numita ta sine mai importantă pentru univers decât a fost astăzi, când ai cunoscut-o? 

Primul răspuns: Nu, dacă tu mâine vei fi la fel ca astăzi, iar cunoaşterea ta de mâine va repeta numai existenţa ta de astăzi.
Al doilea răspuns: Da, dacă tu mâine vei fi altul decât astăzi, iar noua ta existenţă de mâine va fi urmare a cunoaşterii tale de astăzi.

Thursday, July 14, 2011

LOCUL ÎNTÂI DIN 52 DE PARTICIPANŢI. CÂŞTIGĂTOAREA CONCURSULUI DE ESEURI "ROMÂNIA MEA" - VASLUI 2011

Gina Camelia Roman:
ROMÂNIA MEA: "ŢARA CONTROVERSELOR!"
ELEVĂ ÎN CLASA A X-A.
LOCUL ÎNTÂI DIN 52 DE PARTICIPANŢI. CÂŞTIGĂTOAREA CONCURSULUI DE ESEURI "ROMÂNIA MEA" - VASLUI 2011

Mi se spune că sunt un copil îndrǎzneţ aflat pe treptele maturizǎrii… Frumoasă caracterizare… Mă simt cuprinsă de un vârtej analitic şi mă gândesc că aş putea sǎ decupez scurte fragmente de viaţă autentic românească, într-o dimineaţă frumoasă de vară. De comun acord cu gândurile mele, mai ridic odatǎ binoclul şi privesc în zare pentru a da frâu liber vocii interioare. Astfel, privesc la România, aceastǎ ţarǎ teribil de simplǎ şi frumoasǎ, trecutǎ adesea prin focurile unor rǎzboaie, despre care am învăţat la istorie că nu au fost întotdeauna ale ei, aclamatǎ şi blamată, şi oacheşǎ, cu oameni care visează să trăiască în altă ţară. Iluzoriu? Nu ştiu ce să zic de la înălţimea celor 17 ani ai mei...
Este ţara mea, ţarǎ scǎpatǎ din mânǎ ce se îndreaptǎ spre un declinul sadic creat de propriile mentalitǎţi? Ar fi absurd sǎ pun aceste cuvinte pe umerii numelui de România? Nu, eu nu sunt în mǎsurǎ sǎ învinuiesc ţara pentru nimic ci doar sǎ atrag atenţia cǎtre "umilul" megieş român.
Este cert faptul cǎ într-o zi voi putea pǎrǎsi aceastǎ ţarǎ... Privesc, stagnez dar nu, stingher ca un fobist aflat în faţa propriei uşi fǎrǎ cheie… Cutez a-mi părăsi ţara şi a începe viaţa într-o ţarǎ perfectǎ? Este România o ţară perfectă? Cum ar arăta o ţară perfectă, cu oameni perfecţi? România este locul unde am crescut, am împǎrţit bucurie, tristeţe, am învǎţat sǎ iubesc, sǎ dau frâu liber imaginaţiei, sǎ cred în forţele proprii, sǎ mǎ exprim, sǎ ajut, sǎ caut rǎspunsuri, sa ignor, sǎ sper ca într-o zi eu cu un grup de oameni asemeni mie vom putea pune baze solide într-o ţarǎ ierarhic magnifică, iar spectacolul proastei imagini va înceta.
Mă simt prinsǎ în mrejele ţării care, cu o ultimă sforţare, încearcă să mă ademenească prin masivele ei înzǎpezite iarna, prin adierea florilor de primavarǎ, cu aerul ei de fecioară adormitǎ de bogǎţia verii şi dezmierdată de o bǎtrânǎ toamnǎ târzie, traversată dinspre vest spre est de zonele întinse de câmpie cultivatǎ cu sapa şi cu calul, de oameni care s-au chinuit să-şi dea un rost propriei vieţi. Purtǎm cu noi veacul frumuseţii, a dorului de drumeţii, a muncii obositoare de la câmp care nu curge parcă prin vene deşi glasul biroului şi ora 7 pândeşte perfid… De undeva, din inima ţării se aude tulburător imnul în culorile sfinte de curcubeu, tricolor al unui popor ce pe zi ce trece uitǎ sǎ trǎiascǎ, având un cult al acumulării de traume. Probleme sau pǎreri tardive, puse faţǎ în faţǎ cu românul, se aud ca dintr-o crevasă: avem facilitǎţi insuficiente, fonduri inexistente, tinere talente distruse de piţipoance cu sex appeal, faptul cǎ pentru clasa politicǎ suntem simple instrumente de vot cu propuneri indecente, dacă indecenţă înseamnă echivalenţa vot - peşte congelat, cǎ noi deşi nu avem suficiente case... construim monumente, cǎ bunele maniere par a se gǎsi la intelectuali sau în aparenţǎ la cei cu portofele nepurtate în buzunar, presiuni cǎ la capǎtul sǎrǎciei se aflǎ viaţa, clubul, luxul. Cumplit este faptul cǎ fiecare dintre noi avem idealuri şi sentimente, suntem o întreagǎ naţiune ce ne cǎutam valori şi încă îndrăznim să sperăm că vom trăi o viaţǎ care sǎ nu se transforme în tipul de hranǎ fǎrǎ condiment.
Aş vrea să cred că, orice curs vor lua lucrurile, România este în noi, totul ţine de noi, redresarea ţine de noi, că le suntem datori celor care au luptat de veacuri pentru fiecare palmă de pamânt. Aş vrea să se trezească în noi spiritul civic şi să ne gândim că nu am putea privi altfel România decât locul unde copiii sunt învǎţaţi sǎ vorbeascǎ româneşte, sunt educaţi şi purtaţi de mânǎ în grǎdiniţe, apoi la şcoalǎ.
Dacǎ m-ar întreba cineva de unde sunt, cu siguranţǎ aş şti sǎ rǎspund: din Vaslui, de pe o stradǎ anume, locuiesc într-un bloc, fost gri, actualmente colorat fǎrǎ nicio noimǎ, colţ cu maneaua vecinului de la parter şi cu bormaşina celui de la 3 care sparge şi meştereşte de cel puţin un an. Mǎ uit în oglindǎ analitic, cred cǎ arǎt bine, pǎrul îmi cam face figuri, dar deja nu-l mai iau în seamǎ. Cobor scǎrile prudent, mi-e teamǎ sǎ nu alunec, a spǎlat proaspǎt femeia noastrǎ de serviciu. La capǎtul culoarului deja zǎresc aceleaşi siluete, vecinii mei care ascultǎ muzicǎ pusǎ în casǎ de afarǎ. Încerc să-i ignor, aşa cum ignor şi replica de fiecare zi a mamei, mama nu se poate abţine sǎ nu exclame "Ce dracu or face ǎştia toatǎ ziua în faţa blocului? Alţii de vârsta lor au şi copii. Mai târziu îţi dau în cap pentru o bucatǎ de pâine!" În naivitatea ei, speră... să nu ajung şi eu ca ei.
Înaintez spre ieşirea din scarǎ. Vali, un urecheat ciudat, mǎ salutǎ zâmbind cu gura plinǎ de seminţe. Schiţez un zâmbet, mǎ mai întreabǎ ceva, dar nu mai aud ce, nici nu mai doresc sǎ aflu, dar le simt privirea fix pe fundul meu. Brusc, mǎ întreb dacǎ vreunul o fi avut în viaţa lui emoţii la românǎ, sau s-o fi strǎduit la matematicǎ. Îmi vine un gând şi mai ciudat în minte. Cum or fi arǎtat când erau bebeluşi, moi şi pufoşi. Ce aşteptǎri o fi având de la ei nişte mǎmici nedormite? Unde, pe ce scarǎ a societǎţii ar trebui sǎ-i aşez? Sunt scursuri, sunt plevuşcă? Or fi, dar sunt români, la fel ca şi mine! Asta nu pot ignora. Ce şanse primesc ei şi de la cine? Ce şanse primesc eu şi de la cine? Prin urmare, eu am un reper, eu cea dintr-o familie obişnuitǎ, ei - din familii la fel de obişnuite, ca şi mine! Lǎsati de capul lor, au alte repere… Eu, de pe strada X, din blocul X ca şi ei, eu din Vaslui, ca şi ei, eu din România ca şi ei… Din România mea şi din România lor…
Mergând spre şcoalǎ, mǎ gândesc brusc la ce aş vrea sǎ mǎ fac când voi fi mare. Mesajele primite sunt cel puţin bulversante: "Şcoala româneascǎ scoate tâmpiţi"! Oi fi şi eu unul dintre ei? Cu siguranţǎ! "Medicii din România sunt cei mai slabi din Europa, şi e la modǎ sǎ te tratezi în strǎinǎtate"... Toate fetele de vârsta mea vor sǎ se facǎ modele sau... nu ştiu... Ceva care sǎ le aducǎ mulţi bani şi faimǎ.
Îmi atrage brusc, deodatǎ, atenţia un afiş publicitate rupt. Încǎ se mai observǎ zâmbetul "ca pentru pozǎ" al celui care promitea ca şi alţii... marea cu sarea! Mǎ întreb, n-o fi şi el un produs al şcolii româneşti. Dacǎ da, avem acelaşi numitor comun, eu şi cu domnul din afişe, suntem tâmpiţi. De ce aş vota un tâmpit?
Drumul cǎtre şcoalǎ e un spectacol cotidian. Îmi propun mereu sǎ vǎd ceva, o pǎrticicǎ din ţara asta. In acest moment vǎd o femeie cǎrând o sacoşe, însoţitǎ de soţul care fumeazǎ o ţigarǎ… şi simt brusc că nu mai vreau să mă gândesc la nimic…
Gina Camelia ROMAN
Liceul Teoretic "Emil Racoviţă" - Vaslui

Sunday, July 10, 2011

Cand oamenii devin cu adevarat liberi!

"O sa existe si un efect pozitiv din cenzura internetului: faptul ca majoritatea celor ‘spalati pe creier’ si ignoranti, or sa devina receptivi la informatiile anti-sistem pe care acum nu le baga in seama deloc. Vorbim aici (din pacate) de majoritatea populatiei Romaniei. In momentul in care or sa devina receptivi, ar fi bine ca cei care sunt ‘conspirationistii de serviciu’ sa aiba niste materiale de studiu pentru a-i informa si trezi la realitate, pentru ca daca nici atunci nu o sa ne informam familia, prietenii, vecinii, cunoscutii si necunoscutii, consecintele for fi teribile. O sa conteze chiar si atunci, in ceasul de pe urma – sau in special atunci!!!"


Linkuri:

Cateva incidente ce ar trebui sa va determine sa copiati de pe bloguri materialele ce va intereseaza

"De cateva luni bune, am depus o munca epuizanta de a cauta si a descarca ce am considerat ca o sa dispara de pe internet si am ajuns (in clipa in care scriu articolul) la 173 DVD-uri cu materiale informative. In functie de ce raspunsuri o sa primesc, o sa decid in privinta achizitionarii unui HDD de 1.5 TB pentru a le pune la dispozitia celor interesati de a downloada. Este o munca epuizanta si mare mancatoare de timp si daca tot am facut o parte, ar fi bine ca cei care doresc sa faca acelasi lucru, sa nu mai descarce din nou aceleasi informatii si mai bine sa continue de unde am ramas eu. M-as bucura enorm ca cineva sa fie interesat de proiectul meu si pentru cei care inca nu inteleg sau nu cred ca zilele libertatii internetului sunt pe sfarsite, o sa pun cateva linkuri la sfarsitul articolului.
Pentru a ‘vedea’ ce am pe acele DVD-uri, iti trebuie programul WhereIsIt; este un program complex pentru catalogarea arhivelor mari de CD-uri, DVD-uri, si chiar HDD-uri. Apoi trebuie sa descarci cataloagele celor 173 de DVD-uri.
Clipurile de pe YouTube, le-am salvat cu programul Free YouTube Download. E un program extraordinar care iti da posibilitatea sa salvezi toate clipurile unui user, fie ca sunt uploadurile lui, favoritele sau playlist-urile. Tot ce trebuie sa faci este sa copiezi linkul corespunzator de la fiecare din categoriile pe care le doresti si sa apesi pe download.
Pentru site-uri folosesc programul HTTrack Website Copier -[mic ghid de folosire]-. Dintre multele programe de salvat site-uri pe care le-am testat, acesta este cel mai bun. Daca nu stii ce site-uri sa salvezi de pe internet, te poti ‘inspira’ din lista mea. Daca descarci site-uri si doresti sa le pui pe DVD-uri, te sfatuiesc sa le arhivezi cu 7-Zip si sa apesi pe optiunea de compresie, “Store”. Daca nu transformi site-ul in arhiva, e posibil ca programul de inregistrat sa nu poata sa scrie corect toate acele sute, mii sau zeci de mii de fisiere din acel site."

Prin gaura de vierme

Gazduita de Morgan Freeman, *Prin gaura de vierme* isi propune sa exploreze cele mai adanci mistere ale existentei - intrebarile care au intrigat umanitatea inca din cele mai vechi timpuri. Acest serial uneste cele mai stralucite minti si cele mai bune idei din toate colturile stiintei: ASTROFIZICA, ASTROBIOLOGIE, MECANICA CUANTICA, TEORIA CORZILOR (STRING THEORY) si multe altele - pentru a dezvalui extraordinarul adevar despre Univers.


"Prin gaura de vierme" from atlanthman on Vimeo.

Friday, July 8, 2011

Sunday, July 3, 2011

DEBTOCRACY (2011)

un documentar de excepţie – “Istoria crizei din Grecia” (Debtocracy), produs în luna aprilie 2011. Filmul, care are ca temă principalele cauze ale situaţiei dezastruoase din Grecia, a fost difuzat pe internet şi a însumat milioane de vizualizări până în prezent.
“Debtocracy” este realizat de doi cunoscuţi ziarişti greci: Katerina Kitidi şi Aris Hatzistefanou, din banii lor şi din câteva donaţii de la prieteni.
Documentarul cuprinde interviuri cu economişti şi analişti cu greutate, dar şi declaraţii are unor personaje cheie precum Dominique Strauss Kahn, fost director al Fondului Monetar Internaţional sau George Papandreou, actualul prim-ministru al Greciei.

Tuesday, June 28, 2011

Channeling



""Mace Alex a sustinut, de curand , lucrarea de licenta la UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMISOARA - FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI PSIHOLOGIE - SPECIALIZAREA ANTROPOLOGIE  pe un subiect cu totul original : CERCETARE ASUPRA SALTULUI IN CONŞTIINŢĂ. Între paginiile acestei cercetări sunt referiri şi despre channeling şi Bashar în special,  între paginiile 110 - 127. Nu ştim dacă a trecut licenţa cu bine (chiar suntem curiosi), dar este de remarcat curajul lui de a aborda astfel de subiecte la o facultate. Ne-am bucura sa aflam si despre alte cazuri de acest gen. Oricum ... Felicitari Alex!""
sursa


Mai multe canalizari efectuate de Darryl Anka


Mesaje din alte dimensiuni ale Universului from Open Mind on Vimeo.

Saturday, June 25, 2011

ODA "incrucisatorului" uni-neuronal


''Sunt cetăţean al unei foste ţări
Autor Lucian Avramescu

Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil.

Trăiesc, din ce în ce mai apăsător, gândul că buletinul naşterii mele este fals. M-am născut într-o ţară care nu mai e. România am zis? Care România? La 21 de ani de la fătarea, prin sângeroasă cezariană, a democraţiei, ţara mea a reuşit, economic şi moral, performanţa de a muri. Satul meu, Sângeru, nu mai e, nu mai figurează în nimic, judeţul meu, Prahova, desenat într-o hartă care mi se părea eternă şi osoasă ca un schelet de dinozaur, nu mai joacă în şotronul planetar. România a murit grafic din toate desenele şi geografic de tot. Doar câte o crimă scârboasă sau câte un viol, petrecut prin nu ştiu ce italii sau americi, mai aşază în supratitluri porecla odioasă de român în gazetele universului. M-a sunat un prieten, cu disperare, să mă uit la un interviu televizat, pe nu ştiu ce program, cu istoricul Giurescu. N-am fost pe fază. Dinu C. Giurescu, descendent al unei familii cu trei generaţii de academici ai istoriei naţionale, cu originea în Chiojdul Prahovei, vorbea – am înţeles mai încolo – despre falsa împărţire a ţării în ţinuturi secuieşti şi tătăreşti şi vietnameze şi intergalactice. Despre porcăria pe care o cloceşte regimul mafiot Băsescu de a repomăda dictatul hitlerist de la Viena, preţ plătit pentru a-şi menţine curvele în capul mesei cu bunătăţi. Giurescu vorbeşte, din păcate, unui popor surd. Chiar surdomut. Unui popor care deja nu mai e. Cui te adresezi, domnule savant al istoriei naţionale? Nu vezi că suntem morţi? Câteva milioane de oameni, zice-se vii, singurii bănuiţi de a fi vii, au plecat unde-au văzut cu ochii. Şi-au uitat aici casele, mormintele, amintirile. Unii şi-au uitat chiar şi copiii minori. Mamele şi-au uitat copiii în leagăne, leagăne mişcate de scheletice mâini de bunici, morţi şi ei de nu se ştie când, rămaşi într-o inerţie a datoriei. E cea mai amplă şi înspăimântătoare părăsire de ţară care s-a petrecut vreodată.

Mă uit la dealul şi văioagele şi cărpiniştile oable care continuă poza ferestrei mele şi realizez că locuiesc o iluzie. Cât costă întreţinerea în odaia unei iluzii? La cât a ajuns gigacaloria într-o iluzie? Dealul pare acelaşi din strofa de poem rustic a copilăriei mele. Numai că dealul nu mai e al meu. Iarba a fost înstrăinată. Roua nu-mi mai aparţine. Vă contrazic, domnule academician Giurescu. Mafia de azi nu reface, unicameral, doar hotărârea lui Stalin din 1946, aşa cum aţi scris într-o revistă, insultând partidele istorice şi regalitatea, pentru omorârea parlamentului. Mafia de azi, cea mai parşivă probabil din univers, nu dă doar Ardealul. Mafia de azi, prin capul ei diabolic şi chel, nu dă doar câteva judeţe ardeleneşti, aceleaşi întâmplător luate de Hitler, ci dă România. Nu observaţi că România nu mai e? Trimisul special al preşedintelui ţării la Bruxelles, pe numele lui întreg Laszlo Tökes, a uitat cum se cheamă ţara pe care o reprezintă. Drept pentru care i-a zis Ţinutul Secuiesc. Întrucât cea mai mare aglomerare de maghiari e în Bucureşti, presupun că Ţinutul Secuiesc se întinde şi peste fosta capitală a fostei Românii, până la Dunăre şi la Mare. Observaţi vreo zvâcnire de orgoliu naţional? Să fim serioşi. Vreun patriot nimerit prin accident în vârfurile puterii? Aş!

Înţeleg că regimului Băsescu îi lipsesc iarăşi nişte miliarde de euro şi aleargă să-i împrumute. Vrea să câştige şi următoarele alegeri. Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil. Cineva mi-a reproşat ieri că nu-i recunosc lui Băsescu măcar meritul de a fi realizat reforma administrativă. Da, i-l recunosc. Chiar şi meritul de a fi reformat sănătatea. Am alergat, duminică, jumătate din judeţul Prahova să găsesc o singură farmacie deschisă. Spitalele zonale au dispărut şi ele împreună cu medicii de comună şi cu moaşele care ştiau să lege un buric de nou-născut. Cele 300 de spitale desfiinţate sunt doar partea cuantificabilă a reformei băsiste din sănătate. Îi recunosc şi meritul concentrării învăţământului la oraş. Să închizi 3.000 de şcoli pentru care au asudat înaintaşii, spre învăţarea alfabetului în îndepărtate cătune, e într-adevăr o reformă istorică. Prin reforma Băsescu, n-ar mai fi fost şcoală în Ipoteştii lui Eminescu, în Humuleştii lui Creangă, în Hobiţa lui Brâncuşi. Da, îi recunosc realesului toate meritele reformiste. Poate că România merita omorâtă şi nimeni până la Băsescu n-a observat această trebuinţă istorică. Ei bine, el a reuşit. Iar dacă muribunda mai mişcă un pic, în curând îi va face de petrecanie. Contaţi pe el!''

Tuesday, June 21, 2011

Official disclosure of extraterrestrial life is imminent



An official announcement by the Obama administration disclosing the reality of extraterrestrial life is imminent. For several months, senior administration officials have been quietly deliberating behind closed doors how much to disclose to the world about extraterrestrial life. Dissatisfaction among powerful institutions such as the U.S. Navy over the decades-long secrecy policy has given a boost to efforts to disclose the reality of extraterrestrial life and technology.
The impending disclosure announcement follows upon the secret implementation of a year long openness policy on UFOs and extraterrestrial life. Over the period February 12-14, 2008, the United Nations held closed doors discussions where approximately 30 nations secretly agreed on a new openness policy on UFOs and extraterrestrial life in 2009. The openness policy was implemented but never publicly announced due to threats against UN diplomats not to disclose details of the secret agreement. h The secret UN agreement was based on two conditions. First, UFOs would continue to appear around the world; and second, the openness policy would not lead to social unrest in liberal democracies. Both conditions have been satisfied making it possible for the next stage to begin – official disclosure of extraterrestrial life.
Obama’s September 24, 2009 chairing of the UN Security Council meeting on nuclear non-proliferation and disarmament, signaled his emerging leadership role in tackling major global issues such as nuclear weapons. The Nobel Peace Prize was an important step in giving global legitimacy to President Obama in making an extraterrestrial disclosure announcement. Obama is therefore poised to play a prominent role in the increased global governance that will be necessary after an extraterrestrial disclosure announcement. The timing would most likely coincide sometime soon after his Nobel Peace Prize acceptance speech on December 10, 2009 in Oslo, Norway.
There have been various sources that have revealed deliberations are underway to make an announcement concerning the existence of extraterrestrial life by the end of 2009. These include, Dr Pete Peterson, a whistleblower who has recently emerged revealing high level discussions have taken place concerning announcing the existence of extraterrestrial life. In a Project Camelot interview, Dr Peterson revealed that “Obama is planning to disclose the reality of ET contact by the end of the year; and that most, but not all, of the ET visitors are friendly.”
Another source is David Wilcock, a prominent researcher of emerging scientific paradigms. Wilcock has been told by additional independent sources that extraterrestrial disclosure will take place by the end of 2009. He furthermore claimed in a Coast to Coast AM radio interview that “a 2-hour international TV special has already been booked that will introduce an alien species, similar to humans, to the world.”
In addition, popular NASA and space researcher, Richard Hoagland, has publicly come forward to reveal that the October 9, LCROSS ‘bombing’ mission of the moon, discovered an ancient base at the moon’s South Pole. Reviewing the scientific data achieved by NASA’s LCROSS mission, Hoagland concluded, also on the popular late night Coast to Coast AM radio show, that “LCROSS is part of a carefully constructed campaign to prepare the populace for imminent disclosure. The President of the United States will soon announce that scientists have discovered ruins on the moon, he added. Nobody saw the LCROSS debris plume because the probes struck a building which swallowed the effects of the explosion.”
Finally, two independent and confidential sources have revealed to me that face to face meetings have recently occurred between U.S. military officials with one or more groups of extraterrestrial visitors. This has allegedly led to confidence being built for future cooperation with the extraterrestrials that will be formally announced to the world public either at the end of 2009, or early 2010.
In conclusion, a diverse number of sources and events point to some form of extraterrestrial disclosure being made by the end of 2009, or early 2010. Official disclosure will most likely emerge in either of two scenarios. One is that President Obama will announce the existence of extraterrestrial visitors, and describe one or more of these to the world. This scenario is supported by Peterson, Wilcock, and my own confidential sources. The second scenario is that an announcement will be made concerning the discovery of artificial structures at the moon’s South Pole, as revealed by the LCROSS mission. This scenario is supported by Hoagland.
Which ever of the above scenarios is used for announcing the existence of extraterrestrial life or technology, President Obama will figure prominently. Behind the scenes, powerful institutions are ensuring that nothing derails the planned disclosure announcement. The disclosure will follow upon a year of greater government openness on UFOs in accord with a policy secretly developed at the United Nations. If extraterrestrial disclosure does occur at the end of 2009 or early 2010, President Obama will lead an unprecedented effort to promote global governance through the United Nations. The Obama administration and its supporters are poised to take a bold step forward in helping our planet become an interplanetary culture that openly deals with the challenges posed by extraterrestrial life.