Foto: atlanthman [se poate vedea in succesiunea de imagini, si un avion "normal", a carui urma lasata in vazduhul patriei face diferenta pentru orice om care gandeste]
Dare ale mortii [chemtrails]
De
la mijlocul anilor 1990 incoace, in SUA a inceput sa fie observata
inmultirea unor dare de un tip nou. Ele apar la altitudine mai joasa
decat cea a darelor de condensare [contrails], uneori chiar aproape de
nivelul solului, pot sa fie albe sau colorate si se estompeaza foarte
lent, lasand sa treneze o ceata in care pot fi detectate diverse
particule sau filamente. Uneori, ele formeaza nori longitudinali care se
taie brusc, lasand un gol in respectiva dara. Apoi norii par a se forma
din nou pentru a se termina la cativa kilometri mai departe. Sau,
dimpotriva, dara taie cerul de la un capat la altul al orizontului.
Acesti nori nu sunt intotdeauna situati la mare altitudine, dupa cum
pretind autoritatile militare sau cele ale controlului aerian. Foarte
adesea, ii putem sesiza la inaltimi cuprinse intre 1000 si 5000 metri,
dar si mai sus de 9000 de metri, care este altitudinea culoarelor de
zbor ale avioanelor comerciale.
In unii dintre acesti nori putem
discerne curcubeie sau o culoare portocalie. Altii sunt patati de mase
mai inchise in interior, sau tivite cu negru. Aceste mici dare se
expansioneaza destul de rapid (in functie de viteza vantului) si produc
pene fine sau plase in evantai. Spre deosebire de darele de condensare
[contrails], darele mortii [chemtrails] sunt adesea scindate, cu un gol
sau o intrerupere in traseu, ca si cum ar fi fost schimbat rezervorul
din care au fost pulverizate.
Fapt important: cei care au
observat aceste fenomene nu sunt carcotasi profesionisti sau ufologi de
salon. Ei sunt mai degraba pasionati de aviatie, medici, oameni de
stiinta, politisti, jurnalisti integri... si oameni carora aceste
imprastieri le provoaca iritatii oculare sau bronhice, alergii si
oboseala. Ei apartin tuturor claselor societatii. Plecand de la criterii
de sanatate publica, s-a creat o retea de observatori ai darelor mortii
[chemtrails], care este extrem de activa pe internet.
Scrisoarea unui mecanic de aviatie
Va
oferim in continuare o scrisoare extrem de interesanta, care a fost
publicata pe site-ul lui Clifford Carnicom, apoi afisata pe site-ul lui
Jeff Rense (ambele site-uri sunt dedicate acestui subiect legat de
crimele realizate prin intermediul |darelor mortii| [chemtrails]),
scrisa de un mecanic de aviatie. Chiar daca unii pot obiecta ca
provenienta acestei misive este incerta, ea coincide cu multe alte
marturii, inclusiv cu scrisoarea unui director al unei linii aeriene, ca
raspuns la declaratiile mecanicului anonim.
Chemtrail-uri. Un mecanic de aviatie s-a impiedicat de adevar?
|Din
motive pe care le veti intelege pe masura ce veti citi ceea ce urmeaza,
nu-mi pot divulga identitatea. Sunt un mecanic de aviatie si lucrez
pentru o linie aeriana importanta. Muncesc intr-o baza de intretinere
situata intr-un mare aeroport si hazardul a vrut sa descopar ceea ce
nu-mi era vizibil destinat.
Mai intai, trebuie sa va explic in
doua cuvinte cum functioneaza ierarhia in lumea mecanicilor din domeniul
aeronautic. Acest lucru este important pentru intelegerea relatarii
mele si pentru cauza careia ii consacrati o mare parte din energia
voastra. Mecanicii de aviatie isi doresc sa lucreze in trei domenii:
avionica, motoarele si comenzile de zbor. Se considera ca mecanicii care
lucreaza pe aceste sisteme au atins cele mai inalte grade ale scarii
ierarhice. Vin apoi mecanicii care lucreaza la sistemele hidraulice si
aparatele de climatizare. Urmatorii sunt cei atasati sistemelor
subalterne.
In sfarsit, pe treapta cea mai de jos a acestei
scari, se gasesc mecanicii care lucreaza la sistemele de golire a
fluidelor. Niciun mecanic nu vrea sa lucreze la pompe, rezervoare si
sistemul de conducte care servesc la inmagazinarea deseurilor toaletelor
din avioane. Totusi, in fiecare aeroport unde am lucrat eu, exista
intotdeauna doi sau trei mecanici care se ofera voluntari pentru acest
serviciu, oricare ar fi aeroportul. Ceilalti mecanici sunt foarte
fericiti sa-i lase sa faca aceasta. Nimeni nu acorda cu adevarat atentie
acestor oameni si niciun mecanic serios nu are o legatura veritabila cu
acesti mecanici de zona a doua. De fapt, nu m-am aplecat niciodata cu
adevarat asupra acestui aspect, pana foarte de curand.
Majoritatea
companiilor aeriene au acorduri de servicii reciproce cu celelalte
companii care utilizeaza acelasi aeroport. Aceasta inseamna ca daca o
companie are o problema tehnica, de ea se va ocupa unul dintre mecanicii
nostri. In schimb, daca unul dintre avioanele noastre este in
dificultate acolo unde isi are baza de intretinere o alta companie
aeriana, avionul nostru va fi reparat de ei.
Intr-o zi, acum
aproximativ o luna, am fost chemat la baza pentru a lucra la avionul
unei alte companii. In momentul in care m-a chemat, controlorul nu stia
care era problema si nu putea sa-mi dea niciun detaliu. Atunci cand am
sosit la fata locului, am descoperit ca pana se situa la nivelul
inmagazinarii deseurilor. Nu existau alte solutii: trebuia sa ma strecor
in interiorul carlingii pentru a rezolva problema. Patrunzand in
compartiment, mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Avionul avea mai
multe rezervoare, pompe si tuburi decat erau mentionate in caietul de
sarcini.
La inceput, am presupus ca sistemul fusese modificat. Nu
mai lucrasem pe un aparat de acest tip de mai bine de zece ani.
Urmarind sa gasesc problema, am realizat rapid ca tubajul si
rezervoarele suplimentare nu erau legate la sistemul de evacuare...
Tocmai descoperisem acest lucru, cand un alt mecanic de la compania mea a
aparut subit. Era tocmai unul dintre mecanicii care lucrau in mod
obisnuit pe aceste sisteme. I-am predat lucrul cu mare placere. Plecand,
l-am intrebat despre acea echipare suplimentara. El mi-a raspuns:
Vezi-ti de treaba ta si lasa-ma sa ma ingrijesc de a mea!
A doua
zi, lucram la calculatorul firmei ca sa vad un plan de cablaj. Pentru ca
tot eram acolo, am decis sa fac o cercetare cu privire la echipamentul
suplimentar pe care il gasisem in avion. Spre marea mea surpriza,
manualele nu faceau nicio referire la echipamentul pe care il vazusem in
ajun. Am cautat in dosarele producatorului si nu am gasit nimic nici
acolo. Curiozitatea mea era atinsa in punctul sensibil: eram cu adevarat
hotarat sa descopar natura acestui echipament.
Saptamana
urmatoare am primit trei dintre avioanele noastre, in hangarul
principal, pentru inspectia periodica. In timpul acestor inspectii, in
jurul avionului forfotesc peste tot o multime de mecanici. Tocmai imi
terminasem treaba si am decis sa ma duc sa vad sistemul de evacuare pe
unul dintre aparate. Cu toti mecanicii din jur, eram sigur ca nu avea sa
ma observe nimeni. Spre marea mea surpriza, avionul pe care am ales
sa-l inspectez avea si el acel tip de echipare suplimentara!
Am
inceput sa urmez sistemul conductelor, pompelor si rezervoarelor. Am
descoperit ceea ce parea a fi unitatea de comanda a respectivului
sistem. Era o cutie de comanda standard folosita in aviatie, dar fara
cea mai mica inscriptionare. Puteam urma firele de la cutia de comanda
la pompe si la valve, dar niciun alt circuit de comanda nu era conectat
la aceasta unitate. Singurele fire care erau racordate la aceasta
unitate erau legate la sistemul operational al comenzilor avionului.
Sistemul
avea un rezervor mare si doua mai mici. Era dificil de vazut datorita
ingustimii compartimentului, dar mi s-a parut ca rezervorul mare ar fi
putut cuprinde 200 litri. Rezervoarele erau legate la o supapa de golire
si de umplere care trecea prin fuzelaj, chiar in spatele supapei de
golire a sistemului fluidelor uzate. Cautand unde ducea acest racord sub
avion, am vazut ca era ascuns in spatele unui fals panou, sub un alt
panou care, la randul lui, ajungea la sistemul canalului de golire. Am
inceput sa urmaresc tubajul pompelor. Aceste tuburi conduceau la o retea
de conducte mai mici care se terminau in marginile din spate ale
aripilor si ale stabilizatoarelor orizontale ale avionului.
Daca
priviti cu atentie aripile unui avion mare veti vedea un manunchi de
fire, aproximativ de grosimea unui deget, care iese din marginea din
spate a aripii. Acestea sunt tije de descarcare statice. Ele sunt
folosite pentru a disipa sarcina de electricitate statica care se
acumuleaza pe un avion in zbor. Am descoperit ca acele conducte duceau
la una din trei dintre aceste tije de descarcare electrostatica. Iar
aceste false tije de descarcare electrostatica fusesera gaurite ca
pentru a lasa sa scape un produs oarecare prin ele.
Trecuse o
vreme de cand eram cocotat pe aripa. Dintr-o data, unul dintre
supraveghetori mi-a ordonat sa parasesc hangarul. El mi-a spus dupa
aceea ca treaba mea era terminata si ca nu eram autorizat sa fac ore
suplimentare. Cele doua zile care au urmat au fost foarte incarcate si
nu am gasit niciun minut liber pentru a-mi continua mica ancheta. Doua
zile dupa descoperirea mea, am fost chemat sa inlocuiesc un detector de
temperatura pentru un motor de avion care se pregatea sa decoleze. Am
terminat lucrul si m-am intors la hartogarie.
Aproximativ 30
minute mai tarziu, am fost convocat de directorul general. Atunci cand
am intrat in biroul sau, ma asteptau acolo reprezentantul sindicatului
nostru si alte doua persoane, pe care nu le cunosteam. Directorul mi-a
spus ca a fost descoperita o problema serioasa. Eram suspendat pentru o
greseala grava. Mi-a spus ca scrisesem intrari false in raportul meu de
lucru in legatura cu detectorul de temperatura pe care tocmai il
instalasem cu cateva ore inainte. Eram consternat si am inceput sa
protestez. Am spus ca era ridicol si ca facusem cat se poate de
constiincios acea treaba. Reprezentantul sindicatului s-a interpus. El a
recomandat sa aruncam un ochi la avion, pentru a lamuri situatia.
Atunci eu am intrebat cine erau ceilalti doi oameni. Directorul general
mi-a indicat ca erau inspectori de securitate ai companiei aeriene, dar
ca nu erau obligati sa-mi dea numele lor.
Ne-am inapoiat deci la
avion, care ar fi trebuit deja sa decoleze, dar care era inca garat la
rampa noastra de intretinere. Am deschis capota motorului si
reprezentantul sindicatului a scos detectorul de temperatura. A
verificat numarul de serie si a constatat ca era piesa veche. Atunci
ne-am dus la magazia de piese si reprezentantul sindicatelor a verificat
raportul meu. De pe o etajera, el a luat o cutie sigilata. A deschis-o
si a scos un detector de temperatura avand acelasi numar de serie cu cel
pe care il instalasem. Imediat, el mi-a spus ca sunt suspendat pentru o
saptamana fara salariu.
M-am odihnit acasa in prima zi a
suspendarii mele, intrebandu-ma ce s-a petrecut. Seara, am primit un
apel telefonic. Vocea mi-a spus: |Acum stii ce patesc mecanicii care isi
baga nasul acolo unde nu au nimic de facut. Data viitoare cand o sa te
amesteci sa lucrezi la sisteme care nu te privesc, o sa-ti pierzi
slujba! Cum ma simt generos astazi, cred ca o sa te poti intoarce la
treaba curand." CLIC. Am facut imediat apropierea intre ceea ce tocmai
se produsese si faptul ca descoperisem acel tubaj misterios.
In
dimineata urmatoare am fost chemat de directorul general. El mi-a spus
ca datorita excelentei dosarului meu suspendarea fusese redusa la o zi.
Trebuia deci sa ma reapuc imediat de treaba. Singurul lucru la care ma
puteam gandi era: Ce incercau |ei| sa ascunda si cine sunt acesti EI?
Revenirea
la treaba a fost ca si cum nu s-ar fi petrecut nimic. Niciunul dintre
ceilalti mecanici nu a amintit de suspendarea care imi fusese data.
Reprezentantul sindical mi-a spus de altfel ca era inutil sa vorbesc
despre aceasta. Dar in noaptea aceea am cautat pe internet pentru a
urmari sa gasesc raspunsuri. Nu-mi amintesc cum am ajuns aici, dar am
gasit site-ul vostru. Atunci situatia a devenit din ce in ce mai clara. A
doua zi dimineata la serviciu, in interiorul dulapului meu, care era
incuiat, am gasit o nota tiparita. Ea spunea: |Curiozitatea a ucis
pisica. Nu te uita pe site-urile internet care nu te privesc.| Mi-am
spus: |Ia te uita! EI ma observa.|
Nu stiu ce produse
pulverizeaza ei prin intermediul acelor sisteme ciudate, dar pot sa va
certific ca o fac. Imi imaginez ca utilizeaza camioanele cisterna pentru
a incarca acele rezervoare. E vorba de camioanele care golesc deseurile
rezervoarelor de vidanjare a toaletelor. In mod obisnuit, aeroporturile
incredinteaza unor sub-contractori acest gen de lucru si nimeni nu se
apropie de aceste camioane. Cine ar vrea sa urmareasca un camion umplut
de fecale? Golind rezervoarele fluidelor uzate, acesti oameni umplu
rezervoarele sistemului jicloarelor de vaporizare.
Cunoscand
planurile de zbor ale avioanelor, ei programeaza probabil unitatea de
comanda cu scopul ca ea sa inceapa sa pulverizeze o anumita cantitate
din respectivul produs dupa un anumit timp, indata ce avionul a atins o
anumita altitudine sau atunci cand el se gaseste deasupra anumitor zone
locuite. Ciocul jicloarelor (elemente al carburatorului sub forma unor
tuburi cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizeaza in
carburator debitul de combustibil necesar) falselor tije electrostatice
este atat de mic incat nimeni din avion nu ar putea remarca acest lucru.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti,
un cetatean caruia ii pasa."
Raspunsul unui functionar superior al unei linii aeriene, postat pe site-ul lui Clifford Carnicom
|Domnule Carnicom,
Citind
scrisoarea pe care ati primit-o de la mecanicul anonim, m-am simtit
obligat sa-i raspund. Si eu muncesc pentru o linie aeriana, cu toate ca
la un nivel ierarhic superior. Nu voi numi linia aeriana, nici orasul in
care ma aflu, nici postul pe care il ocup, din motive evidente de
securitate. As vrea sa pot documenta tot ceea ce sunt pe punctul sa va
dezvalui. Dar este practic imposibil sa o fac, intrucat aceasta ar putea
in cele din urma sa antreneze consecinte fatale pentru mine.
Elementele
continute in scrisoarea mecanicului anonim mi se par autentice. In SUA
exista companii aeriene care au participat la un proiect numit Project
Cloverleaf [Proiectul Frunza de trefla], timp de cativa ani. Unii isi
amintesc ca au primit consemne in aceasta directie in 1998. Personal, am
fost avizat in 1999. Cei cativa functionari ai liniilor aeriene care au
primit instructiunile in ceea ce priveste proiectul Cloverleaf au fost
supusi cu totii unor controale de securitate severe cu privire la
antecedentele lor personale si, chiar inainte sa putem primi aceste
instructiuni, am fost puternic presati sa semnam un acord de
ne-divulgare, care declara in esenta ca, daca spunem ceea ce stim,
indiferent cui, riscam inchisoarea.
In biroul nostru, aproximativ
douazeci de functionari am primit aceste instructiuni, care ne-au fost
date de doi functionari oficiali din cadrul unui organism guvernamental.
Nu au revelat care. Au spus ca guvernul avea sa remunereze linia
noastra aeriana si, de asemenea, si altele, cu scopul de a pulveriza
anumite produse chimice speciale prin intermediul avioanelor comerciale.
Atunci
cand au fost intrebati care erau aceste produse chimice, unde si de ce
urma sa le pulverizam, ei ne-au indicat ca informatia ne-ar fi oferita
daca ar fi nevoie... Au precizat ca noi nu aveam de ce sa aflam mai mult
in aceasta directie. Si au continuat atunci sa afirme ca acele produse
chimice erau inofensive. In cele din urma, au concluzionat ca programul
era de o asemenea importanta, incat el trebuia sa fie finalizat cu orice
pret.
Atunci cand noi i-am intrebat de ce nu desemnau numai
avioanele lor militare pentru a pulveriza aceste produse chimice, ei au
declarat ca nu exista suficiente avioane militare disponibile pentru a
elibera aceste produse chimice pe o scara atat de mare. Acesta este
motivul pentru care proiectul Cloverleaf a fost lansat, pentru a permite
unor linii aeriene comerciale sa ajute la raspandirea acestor produse
chimice in atmosfera. Apoi, cineva a intrebat de ce tot acest secret...
Reprezentantii guvernului au declarat atunci ca daca marele public ar
sti ca avioanele care zboara deasupra capetelor lor imprastie produse
chimice in aer, grupurile de ecologisti ar cere incetarea pulverizarii.
Cineva
a pus unuia dintre oamenii guvernului intrebarea urmatoare: Daca
produsele chimice sunt inofensive, de ce sa nu se faca publica natura
lor si motivul pentru care le pulverizam? El a parut derutat de aceasta
intrebare si a raspuns pe un ton autoritar ca publicul nu are nevoie sa
stie ce se petrece, dar ca acest program a fost conceput numai pentru
binele sau. El a declarat de asemenea ca noi trebuie sa pastram tacerea
si sa nu mai punem intrebari in aceasta directie. Dupa care, sedinta de
informare a fost incheiata.
In biroul nostru, toate documentele
in ceea ce priveste proiectul Cloverleaf sunt pastrate in seifuri.
Nimeni nu are dreptul sa scoata aceste documente. Foarte putini
functionari au acces la ele si ei nu vorbesc niciodata despre continutul
lor.
Domnule Carnicom, eu nu sunt deloc imbecil. Stiu ca se
petrece ceva si sunt sincer inspaimantat. Ma simt foarte vinovat ca stiu
de existenta acestei operatiuni, dar sunt obligat sa tac. Sunt tulburat
stiind ca firma pentru care muncesc ar putea fi pe cale sa-i otraveasca
pe americani. Sper ca aceasta scrisoare va deschide ochii anumitor
persoane asupra a ceea ce se produce, in acest moment, pe cerul nostru.
Va repet ca as vrea sa pot sa va ofer o informatie documentata, dar
intelegeti de ce trebuie sa pastrez anonimatul absolut.
Multumesc."
Va recomandam sa vizitati site-urile www.rense.com si www.carnicom.com
pentru informatii de ultima ora despre acest subiect extrem de
interesant, despre care vom continua sa va oferim diverse articole.
http://forum.ioanistrate.ro/archive/index.php/t-2967.html
No comments:
Post a Comment