Daca ramaneti in cap cu ce ati invatat la scoala despre istoria noastra, a dacilor cuceriti de romani, latinizati si civilizati, si cu faptele de arme remarcabile din scrierile religioase, asociate unui popor de agricultori numiti mai tarziu evrei consemnati prima data in jurul anului 400 i.e.n.,(toate "izvoarele " lor vorbesc de un 1300 i.e.n.) care nu aveau nici scriere si nici cultura in momentele cand ale noastre impanzeau lumea, s'ar putea spune ca traiti in minciuna perceputa la un anumit moment ca si adevar. Deschideti'va constiinta si faceti o lectura rationala a acestor date de mai jos, iar pe site'ul care este sursa de unde eu am copy/paste, aveti posibilitatea de a salva in format pdf orice document ati vrea sa lecturati.
Informatii din Tora vin sa confirme aceasta ipoteza la Iesirea 3,21 care spune: ,,Voi face chiar ca poporul acesta sa capete trecere înaintea egiptenilor; si cînd veti pleca, nu veti pleca cu mîinile goale. 3,22 Fiecare femeie va cere de la vecina ei si de la cea care locuieste în casa ei, vase de argint, vase de aur si haine pe care le veti pune pe fii si fiicele voastre. Si veti jefui astfel pe egipteni”. Deci Dzeu da "drumul" la jaf legal...:))
O alta mare gogoasa legata de acest eveniment este despartirea Marii Rosii pentru a trece poporul iudeu. În realitate aceasta mare a fost unita de Marea Mediterana în secolul XlX prin construirea Canalului de Suez pe o distanta de cîteva zeci de kilometri care în antichitate era desert. În timpul domniei faraonului Menes pe la anul 3200 î.e.n. Marea Rosie a fost unita cu Marea Mediterana printr-un brat al Nilului si un mare canal construit de acesta. La mijlocul distantei dintre cele doua mari exista un mare lac - Ballah - unde au fost dirijate apele bratului Nilului pentru a face posibila comunicarea cu Marea Rosie si tot pe el se ajungea în Marea Mediterana. Cînd iudeii au ajuns în Egipt acest lac mai exista dar era mai mult o imensa mlastina plina de stuf(Marea de Stuf -,,yam suf” din textul canonic mozaic si Apocriful Genezei) iar canalul era umplut cu nisip. Iudeii spun ca au robit din greu la constructiile din cetatile Pitom si Ramses. Primul oras este situat în apropierea lacului amintit pe vechiul brat navigabil la marginea de sud a Deltei Nilului iar al doilea în partea de nord a Deltei în apropiere de Mediterana. Cum fuga sau iesirea iudeilor putea fi facuta numai catre rasarit, ei aveau în fata stufariile din Delta Nilului în nord sau a lacului din fata orasului Pitom în sudul deltei iar dupa depasirea lor se întindea pîna în zare… desertul, Marea Rosie fiind la cîteva zeci de kilometri la sud! Plasmuirea a fost facuta de fariseii din Alexandria care au tradus Tora în limba greaca în primele secole ale erei crestine si au introdus povestea despartirii Marii Rosii de catre Iahwe si salvarea de sub sabia egiptenilor pentru a dovedi tuturor ca numai ei iudeii sînt poporul ales de divinitate sa conduca lumea în numele Domnului.
Grecii si romanii nu i-au luat în seama cu aceasta nebunie! Dar istoria mai cunoaste si alte informatii privind
pribegia iudeilor în Egipt, venite din scrierile vechilor greci si chiar a egiptenilor consemnate mai tîrziu dar care se
refera la acest eveniment. Manethon, preot egiptean ce a trait în secolul lV-lll î.e.n este autorul unei valoroase istorii a Egiptului care a circulat în antichitatea greco-romana fiind acceptata si de egiptologii moderni, afirma ca iudeii au
fost izgoniti din Egipt, pentru ca ,,acest trib de leprosi” a fost obligat la munca pentru faraonul Amenofis dar s-au
rasculat. Singurul faraon cu numele Amenofis Pinedjem care a avut capitala la Tanis a domnit la anii 1009-1000
î.e.n. Mai precizez ca Tora a fost canonizata începînd cu secolul ll î.e.n si s-a sfîrsit în secolului ll e.n. asa ca ei nu au fost împiedicati de nimeni sa scrie în propria ograda orice minune care suna bine în struna ,,poporului ales de Iahwe” chiar daca în realitate era o mare minciuna!
Nu ati citit atatea "facaturi" la cm patrat in toata viata.
Cum e posibil o aiureala evreiasca sa fie editata pe banii nostri, ca si adevar stiintific, fiind o facatura? iar istorii nostri, platiti tot de noi ....Ce fac? ...
Nu am aversiune sau simpatie pentru acest neam. Dar daca esti o putoare, emite principii religioase in curtea ta, pentru tine, nu obliga pe ceilalti sa'ti accepte bolile mintii ca si normalitate, distrugand adevarurile istorice dovedite cu documente si descoperiri pe teren, ... "Dzeu este al neamului meu, si ne are in vedere pe noi mai mult decat pe voi; deci luati aminte, si ne dati canile voastre de aur, hainele voastre, pamanturile voastre, pentru ca noi suntem putori, dar Dzeu ne iubeste. Si pentru ca voi nu aveti istorie si legende, si chiar de le aveti - uitati'le, ia invatati ce facut mose, abraham, saul, bau-bau ai nostri, pastori dealtfel....INSA.... Noi suntem la origine Neamurilor"
Sa ai o istorie si o traditie atat bogata ca a noastra, si sa ingurgitezi aiurelile lor ca si Legi Divine sau ca si adevaruri trebuie sa ai ceva minus la cultura, sau sus nisti tipi bine platiti....de altii.
Daca stau si ma gandesc putin, nici macar mersul pe jos, sau apa calda nu au inventat; ei au inventat intriga, de asta suntem siguri, daca veti lectura documentele.
Scopul nostru pe Pamant este slujirea Adevarului, sub orice forma. Voi posta documentul complet, urmand sa copiati de pe site'ul cu pricina toate informatiile pentru restabilirea imaginii despre putori.
Oglinda Adevarului
Cunoasterea îti da eliberare,
ignoranta este sclavie.
Ivritii, prin teoria profetiei, si-au plasmuit o istorie care urca la aproape 2000 de ani î.e.n. pe meleagurile
Palestinei/Canaanului si nici nu vor sa auda de alte argumente sau dovezi arheologice. Ei stiu ca sînt cel mai vechi popor de pe acele meleaguri, si chiar cel mai vechi din lume dupa unele ,,revelatii” pentru ca asa le-a spus Iahwe prin profetii lor si de altceva nu au nevoie. Chiar în carticelele pe care le proclama sfinte, tagma proorocilor sau profetilor a fost de multe ori amutita cu sabia de catre regisorii ce se saturasera sa auda turbarea lor neroada. Din multimea exemplelor existente în aceste scrieri, am sa-l dau pe Mica unde gasim spre limpezirea mintii, adevarul despre profeti la 3,5: ,,Asa vorbeste Elohim despre proorocii care ratacesc poporul, care daca au de muscat ceva cu dintii vestesc pacea, iar daca nu li se pune nimic în gura, vestesc razboiul sfînt.” Peste tot gasesti în Tora ura si veninul lui Iahwe asupra neamului omenesc spus de catre acesti profesionisti ai minciunii, meserie ce s-a înstapînit la ei pentru totdeauna, practicînd-o si astazi cu mult zel.
Dar sa ne oprim si la datele istorice acceptate de toata lumea pe baza confruntarii unor informatii venite din
arheologie sau scrierile vechilor egipteni si hititi iar mai tîrziu asirienii, caldeenii si persii care au tinut sub stapînire
aceste tinuturi.
Prin tratatul dintre Hatusili ll, regele hititilor si Ramses ll al egiptenilor, încheiat în anul 1282 î.e.n. dupa batalia
de la Kades, Palestina a ramas un teritoriu controlat de puterea faraonilor iar de populatiile bastinase nu se
aminteste nimic. Dupa disparitia imperiului hitit si decaderea puterii egiptenilor, peste aceste regiuni vin fiorosii
asirieni cu regii lor Salmanasar lll(858-824 î.e.n.), Sargon ll(722-705 î.e.n.), Senacherib(705-681 î.e.n.) de la care
ne-au ramas mii de texte scrise pe tablite si nu se pomeneste nimic nici de tinutul cunoscut mai tîrziu sub numele de Palestina si nici de triburile ivritilor cum pretind ei ca îl locuiau. Regele asirian Asarhaddon(681-668 î.e.n.)
cucereste cea mai mare parte a Egiptului si îl alunga pe faraonul kusit Taharka(689-664 î.e.n.) obligîndu-i pe
egipteni sa-i plateasca tribut si iarasi nici urma de ivritii care spun ei ca erau pintenul neamului omenesc înfipt în
pamîntul ,,sfînt al Canaanului” daruit lor de catre Iahwe. Regele aminteste în scrierile ramase de la el ca a supus
Tyrul, Tabal, Arvad în Fenicia, Cilicia, Mana de lînga lacul Van, dar nici urma de Iuda peste care a trecut ca un
tavalug. Poate ca priceputii ivriti nu erau acasa în Palestina în acele vremuri, fiind plecati cu samarul pentru ceva
negustorii prin lumi nestiute înca de istorie.
În anul 612 î.e.n. imperiul asirian se prabuseste sub loviturile caldeenilor aliati cu mezii iar regiunea care este
pricina cautarilor neostoite iarasi nu este de gasit în vreun codice al regilor caldeeni Nabupalassar(625-605 î.e.n.)
Nabucodonosor (605-562 î.e.n.) si Nabomide(562-539 î.e.n.). În anul 539 stapîni ai Palestinei devin persii care o tin sub ascultare pîna în anul 331, cînd trece sub controlul macedonenilor. În perioada persana, apare primul
document scris în care ivritii sînt mentionati dar în Egipt. O scrisoare din anul 417 catre guvernatorul Bagaos al Iudeei, din partea ivritilor stabiliti în urma cu 170 de ani în Elephantina dupa preten iile profe ice din Tora, spune ca preotii egipteni si populatia au dat foc templului lor de pe aceasta insula pentru ca jertfeau tauri si berbeci, considerate animale sfinte de credinciosii bastinasi. Nici Herodot nu-i aminteste cînd s-a preumblat prin Fenicia si Palestina pe la anii 450 î.e.n.
Dar izvoarele istorice si arheologice îi aminteste ca locuitori ai acestei regiuni pe filisteni cînd Sesonk l(950
î.e.n. – 929 î.e.n.) a facut razboi cu acest neam pe la anul 930 î.e.n. sau poate mai înainte cu ceva vreme. Mai sînt amintiti în scrierile regelui asirian Asarhaddon si ca osteni alaturi de egipteni cînd faraonul Necao(609-594 î.e.n.), purta lupte cu regele caldeean Nabucodonosor.
Hecateu din Abdera, Tracia, care a trait la curtea regilor lagizi la Alexandria, pe la începutul secolului lll î.e.n.
spune ca ivritii erau un trib plin de lepra care a fost alungat cu sabia de la granita rasariteana a Egiptului sa nu intre în tara cu asemenea nenorocire. În Tora, daca bolile si remediile lor sînt tratate în cîteva rînduri sau 1-2 paragrafe, lepra este tratata în Numeri în doua pagini.
Am sa dau în continuare cîteva din marile gugumanii pe care le-au facut ei cunoscute antichitatii prin teoria
profetiilor de care au beneficiat numai ei, vînzîndu-le ca adevaruri unice pentru întreaga omenire prin tagma
uciganilor Militia Cristi sau iudeo-cre_tini cum _i-au spus mai tîrziu cînd au devenit stapînii imperiului roman dupa
anul 380.
1. Cînd au fost scrise Tora si Talmudul? Ei spun ca din cele mai vechi timpuri, din secolul XVlll î.e.n. sau
cel tîrziu din secolul X î.e.n. au fost scrise primele texte chiar daca nu exista nici un izvor antic care sa confirme
pretentiile lor, ei nu stiau sa scrie în acele vremuri. Cum orice hot lasa urme la locul tîlhariei, asa au facut si ei cînd si-au plasmuit scrierile furînd de la unii si de la altii cam tot ce au considerat trebuincios pentru facatura lor.
Facerea 47,25-27 ne spune cum ivritul Iosif ajuns vizirul Egiptului, i-a ruinat pe toti egiptenii în timpul unei foamete cumplite iar neamurile lui care venisera în aceasta tara, din Canaan bîntuit de foamete, ,,s-au înstarit, au crescut si s-au înmultit foarte mult.” Cam asa au patit si românii în partea a doua a secolului XlX cu cazarii/jidanii care au navalit ca un puhoi de lacuste iar rusii chiar mai rau cînd aceeasi cazari i-au ,,fericit” cu revolutia bolsevica. Spre a fi învatatura de minte ce înseamna puterea lor dobîndita prin Iosif, avertizeaza Neamurile cu starea în care au ajuns egiptenii: ,,Tu ne-ai scapat viata! Sa capatam trecere înaintea domnului nostru si vom fi robi ai lui faraon. Iosif a facut din aceasta o lege, care a ramas în picioare pîna în ziua de azi, si dupa care, a cincia parte din veniturile pamînturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pamînturile preotilor nu sînt ale lui Faraon.” Expresia ca legea robiei introdusa de Iosif ,,a ramas în picioare pîna în ziua de azi” i-a facut pe plasmuitori sa umble cu poalele în cap. Cum recunosc si ei la 47,19 ca egiptenii erau proprietari pe pamînturi iar sistemul de lucru prin sclavi a fost introdus de persi dupa ce au ocupat a doua oara Egiptul în anul 395 î.e.n. dar s-a generalizat dupa ce tara a ajuns sub regii macedoneni, adica secolul lll î.e.n.
Scriind asemenea realitati despre Egipt înseamna ca ei cunosteau sistemul sclavagist introdus de macedoneni în
aceste teritorii dar si istoria mai veche a tarii si pentru ca îi urau cumplit pe egipteni pentru cultura si trecutul lor
uluitor, le-au pus de o robie ivrita chiar de a fost numai din condei. Deci povestile au fost însailate în secolele ll-l î.e.n. Cu nerusinare au numit Egiptul drept ,,tara robiei” de parca acestia i-au prins cu sabia si i-au pus în lanturi si nu au venit ei ca mercenari ai persilor si samsari ai lui Iaho cel întunecat! Iar aceste informatii sînt apropiate în timp de perioada de început a scrierilor apocaliptice cînd rau i-a palit turbarea si doreau sa se craceasca peste întreaga lume cu un regat mesianic ce trebuia sa aiba capitala în Ierusalim si musai un rege fara abajur la barbatie cum cere Iahwe. Un alt indiciu care confirma aceasta perioada cînd si-au scris ei trasnaile, îl gasim la 2 Regi 9,11 unde Solomon, îi plateste regelui Hiram al Tyrului pentru ridicarea templului din Ierusalim, ,,doua zeci de cetati în tara Galileei”. Ori galii s-au asezat în aceasta regiune în anul 271 î.e.n. iar raspîndirea numelui ca tara a galilor a luat ceva timp în cultura vecinilor si deci termenul s-a impus dupa 100 sau mai bine de ani. Ne mai spun ei ca numeal Egiptul si ara Mi raim adica Mî : pisica +Ra + im: pamînt moale, reavan sau plural. Dar în religia faronilor, îmbalsamarea mî elor a luat o amploare deosebita în practica religioasa în perioada lor de declin dupa cucerirea persana din anul 525 î.e.n. iar apogeul a fost în secolele lV-lll î.e.n. dupa care a urmat ocupa ia macedoneana.
iarasi nu se pupa facatura cu strigatura revelata numai lor!
Herodot spune ca scitii, agatîrsii si tracii se trag din femeia sarpe Echidna. Dar odata cu secolul lV î.e.n. cînd
începe falsificarea istoriei si mitologiei popoarelor Europei pentru a ajunge numai grecii mot, spun ei ca Zeus i-a
doborît pe titatni printre care si Iapet, din care se trage Prometeu si tot neamul omenesc. Cînd ivritii si-au ticluit
Tora dupa acest model, pe ariminul Iapet l-au facut Iafet care a avut de fii pe Gomer(scitii din nordul Marii
Caspice), Magog(Gitia dupa Talmud si Midrasim si Getia dupa tablitele de plumb), Madai(Madai/Midas regele
frigienilor), Iaval(Cilicia), Tubal(sci ii arameeni din Asia de sud vecini cu Siria), Mesec, Tiras(getii de pe Nistru) adica tot neamul arimin dupa scrierile grecilor si romanilor.
Si aceasta informatie coincide cu perioada cînd ivritii au început sa bata cîmpii cu revelatiile lor deocheate si
monstruoase de care se fereau toti, dar dupa cinci secole grecii si romanii le-au gasit de soi pentru a sluji unei
facaturi dracesti.
2. Cîti ivriti au iesit din Egipt? Este o alta minciuna pe care au invocat-o de multe ori în plasmuirile
ulterioare pentru a justifica istoria revelat-scornitoare a ivritilor. În Facerea 46,27 spun ca: ,,Toate sufletele din
familia lui Iacov care au venit în Egipt, erau în numar de saptezeci.” În Iesirea 2,1 se spune ca mama lui Mose era fiica lui Levi si deci nepoata lui Iacov. Iar Mose i-a scos pe ivriti ,,din tara robiei” cînd era un om matur, ceea ce arata ca sederea lor în Egipt a fost de 30-50 de ani. În trei generatii cei saptezeci de ivriti nu puteau sa ajunga mai mult de 1000 de persoane chiar daca se tineau numai de puit iar bolile îi lasa în uitare. La Iesirea 12,37 scriu ei ca au plecat din Egipt un puhoi de aproape sase sute de mii de oameni afara de copii. Si pentru ca nu puteau sa se praseasca chiar mai rau decît soarecii, au lungit perioada de sedere în Egipt la patru sute treizeci de ani cum zic ei la 12,40. În Numeri(1,47), Iahwe îi cere lui Mose, dupa ce a ajuns cu tot cioporul în Sinai sa-i faca o numaratoare, dar numai pentru barbatii de la 20 de ani în sus în stare sa poarte arme si a gasit o urdie de sase sute trei mii cinci sute cinzeci. Aici nu au fost inclusi cei douazeci si doua de mii de leviti din aceeasi categorie de vîrsta. La acest puhoi de 625550 de luptatori ivriti care erau chiar mai multi decît firele de nisip ale desertului, trebuie sa mai adaugam femeile si copii iar neamul lui Israel, plesnit la condei ajungea cam la 4 milioane, fiind groaza lumii de numeros ce era! În Judecatorii, puhoiul de norod ivrit care iesise din Egipt si umblase auirea prin desert 40 de ani, dupa care s-a îndreptat spre Canaan pentru a cuceri aceste teritorii, se mai împutinase pentru ca la 2,2 gasim zicerea: ,,Toate semintiile lui Israel au venit la adunarea poporului lui Iahwe; erau patru sute de mii de pedestrasi care scotea sabia.” Daca la acestia adaugam femeile, copiii si batrînii iarasi numarul lor ajunge cam la 3 milioane de suflete ce au navalit ca lacustele peste bastinasi. Dupa ce spun ei ca au cucerit o parte din aceste teritorii iar unii bastinasi i-au primit de nevoie sa locuiasca printre ei si trecînd ceva ani si-au ales chiar un rege în persoana lui Saul. Dar filistenilor nu le-au placut mutrele ivritilor pripasiti prin toristea lor si au venit cu sabie sa le ceara socoteala de ce umbla creanga într-o tara care nu le apartine. Saul care a fost uns ,,împaratul” ivritilor, le-a iesit înainte cu o oaste de 600 de oameni(1 Samuel 13,15) dar au fost batuti mar iar capetenia veneticilor a fost ucisa de catre bastinasi dupa numai doi ani de împaratire. Spun ofuscati ivriti ca ostirea lor nu era înarmata decît cu ghioage, prastii si barbi cu care sa-i amageasca pe neînduplecatii filisteni. N-a tinut! Numai Saul si fiul sau aveau sabii si sulite din fier, iar situatia se datoreaza faptului ca filistenii au interzis ivritilor sa cunoasca acest mestesug(1 Samuel 13,19-22). Informatii dovedesc un fapt istoric pe care ivritii l-au falsificat cu mare mestesugire; în Canaan, la începutul secolului X î.e.n. ei erau o populatie de 2000-4000 de suflete împrastiata în tot tinutul si sub ascultarea filistenilor care aveau mici structuri organizatorice supuse Egiptului sau asirienilor mai tîrziu. Faptul ca ei trebuiau sa vina sa-si ascuta uneltele agricole din fier la filisteni, plaseaza actiunea în secolele X-lX î.e.n. cînd epoca bronzului se cam încheiase în aceasta regiune. Dar mai arata ca toata organizarea lor sociala era a unor cete de semisalbatici pusi numai pe jaf si ciomageala iar cultura lor se oprea la mulsul oilor si a tapilor si închegatullaptelui. Apare fireasca întrebare: unde a disparut acel popor razboinic de 400000 de sabii care a intrat în Canaan si
a bagat spaima în toata lumea, sau povestea este înca o ,,revelatie” a scornitorilor ivriti pentru a-i pofti pe prosti la ascultari nesabuite?
Dupa moartea lui Saul, David preia conducerea ivritilor si se muta cu tot neamul lui la Ierusalim iar cînd aduce
chivotul de la Ierihon în acest oras, poporul lui Israel era în numar de treizeci de mii(2 Samuel 6,1) Si asta în prima parte a secolului X î.e.n. cum se poate citi chiar în scrierile lor. Dar si cifra de mai sus o consider umflata în pene pentru ca atunci cînd s-a constituit Fratia lui Israel pe la anii 410 î.e.n. ei erau în numar de patruzeci si doua de mii trei sute saizeci de strînsi gramada si trecuti la catastiful lor pe care nu l-a vazut înca nimeni dintre Neamuri(Neemia 7,66). Mai contrazice marimea urdiei cu care a venit la Ierusalim, informatiile despre armata lui Saul care nu era în stare sa aiba sabii si sulite de fier. Or fi toate golaniile revelate numai lor dar consider ca a venit timpul sa ne lipseasca cu aceste facaturi oribile pentru ca avem si noi cap sa gîndim. Cînd îti toarna în obraz asemenea minciuni, singura solutie ca sa scapi de obraznicia lor este sa pui mîna pe par. Asa cum si-au învîrtit numarul de la 4 milioane iesiti din Egipt, la 30000 dupa numai cîteva zeci de ani, tot asa ne-au bagat noua, mioriticilor, pe gît uciderea celor 400000 de mozaici în Transnistria iar Guvernul si Parlamentul României nu si-a pus întrebarea cît de mult mint aceste lepre – stiind sigur ca mint – ci au aprobat într-un cor de tradatori aplaudaci, tîmpiti si tîlhari, infamia la adresa adevarului. Un principiu elementar de drept spune ca orice acuza trebuie dovedita, numai acuzele mozaicilor nu trebuie dovedite pentru ca ele sînt revelate si constituie adevaruri divine.
Dar la noi minciuna a ajuns divina iar de vina sînt gastile de lepre care îi conduc pe români ca vitele la cîrd si din
cînd în cînd mai trec turma pe la muls sau jupuit pe viu. Dupa pofte si nevoi ei jongleaza cu informatiile si asa cum observase Origene înca din întunericurile iudeo-crestinismului, multe afirmatii sînt absurde sau contrare celui mai elementar bun simt. Filon spune ca la începutul secolului l al erei noastre, numai în Egipt erau un milion de mozaici iar J. Flavius nu se lasa mai jos si sustine ca numai în Ierusalim în anul 70, romanii au macelarit un milion o suta de mii de persoane cînd au cucerit orasul. La ei minciuna a ajuns nu numai cel mai veridic adevar dar si cea mai puternica arma cu care lupta împotriva goimilor cap de lut.
Textul ebraic al Torei spune ca din Egipt au iesit 600 de eleph, cuvînt care înseamna clan/cap de familie, unitate militara si mii. Desi în trei generatii este neverosimil ca o populatie sa creasca de 10 ori – Mose era stranepotul lui Iacov – sa acceptam povestea asa chiar daca sufera de deochi. Din cei 70 de urmasi ai lui Iacov, fii si nepoti, peste 50 de ani ei au ajuns la 600 de capi de familie care se întorceau din Egipt în Canaan si daca acceptam cam 5 membri de familie, iese un numar de 3000 de suflete. Realitatea cifrelor este confirmata de starea ivritilor din timpul domniei lui Saul cînd a reusit sa adune o oaste de 600 de oameni pentru razboiul cu filistenii, text care din neglijenta nu a fost ,,periat” prea mult de catre priceputii în revelatii.
Cum în fata grecilor si romanilor, ivritii care au început sa sufere rau de boala revelatiilor pe care noi o stim de
facatura, nu puteau veni cu un ciopor de 2000 de pîrliti taiati la abajur, fudulindu-se ca ei sînt radacina neamului
omenesc, au falsificat sensul cuvîntului eleph în mii(Iesirea 12,37). Dar pentru ca în acele vremuri sabia era
singurul adevar iar grecii si romanii aveau cu ce se lauda, feciorasii lui Iahwe pentru a arata ca au fost si viteji
nevoie mare, au mai falsificat odata sensul real al cuvîntului eleph interpretîndu-l ca unitate militara de 1000 de
osteni(Numeri 1,47). Cu aceasta uriasa armata nascuta din scorneli si condei dracesc au purcel ei la
,,cucerirea” istoriei si a lumii!!! Pe acest fals au nascocit robirea Egiptului de catre Iosif si jefuirea tarii de ivriti care doreau sa plece cu aleluia si înfrîngerea armatei egiptene. Tot pe aceasta minciuna a fost nascocita si cucerirea unei parti a Canaanului de cele 400000 de sabii ivrite conduse de viteazul Iosua. Si dupa ce si-au împaratit neamul
în bastina filistenilor, si-au pus de o regalitate si chiar un imperiu pe timpul lui David pîna al Eufrat iar urmasul
direct, Solomon ar fi cladit un templu ce a uimit lumea, dar si alte halucinatii care le-au trecut prin proorocie.
În nebunia lor, acesti paduchiosi se doreau a fi stapînii lumii asa cum scriu în Iesirea 23,27 ,,Voi trimite groaza
mea înaintea ta, voi pune pe fuga pe toate popoarele la care vei ajunge, si voi face ca toti vrajmasii tai sa dea dosul înaintea ta.” Mai dau un citat cu aceasta idee, care se gaseste aproape în fiecare pagina a scrierilor lor. Deuteronon 11,23-24 ,,Elohim va izgoni dinaintea voastra pe toate aceste neamuri, si va veti face stapîni pe toate aceste neamuri care sînt mai mari si mai puternice decît voi. Orice loc pe care va calca talpa piciorului votru, va fi al vostru.” Pe aceasta minciuna criminala si-au arogat ei dreptul sacru de a conduce si jefui lumea în lung si-n lat în numele lui Iahwe, adica al Satanei.
3. Mose a primit atît tablele cît si cartea legii Povestea este rau încîlcita pentru ca chiar ei au vrut sa fie
asa. În Iesirea 24, Iahwe îi spune lui Mose ca îi va da pentru luminarea poporului îndaratnic, ,,niste table de piatra cu Legea si poruncile pe care le-a scris pentru învatatura lor(12).” Dar la 24,4 spune ca ,,Moise a scris toate cuvintele lu Elohim. Apoi s-a sculat dis de dimineata, a zidit un altar la poalele muntelui.” Cum erau toti cam uituci si cam zevzeci pentru ca nu comunicau prin internet, dam la 35,28 peste o alta situatie: ,,Mose a stat acolo cu Elohim patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
N-a mîncat deloc pîine si n-a baut deloc apa. Si Elohim a scris pe table cuvintele legamîntului, cele zece porunci.” Vedem ca prima data, dragutul de Iahwe îi spune lui Mose ca le da ivritilor atît tablele cît si Legea spre a le fi calauza, dar chematul cum se întoarce la tribul lui, se si apuca de scris si într-o noapte da gata Legea pe care o prezinta poporului. Se mai urca odata pe muntele Sinai unde sta cu Elohim patruzeci de zile si nopti pentru a scrie cele zece porunci pe tablele de piatra. Si sa le fi scris în filigran tot nu aveau nevoie de atîta timp sau poate erau analfabeti amîndoi –sigur ivritii sufereau de acest pacat al ignorantei – si rau i-au trecut sudorile pîna au buchisit ei niste semne pe piatra spre a le prezenta poporenilor ceva mîzgalitura. De atîta dragoste pe care ivritii o purtau tablelor de piatra, acestea au disparut nu dupa multa vreme împreuna cu chivotul care le adapostea. Apoi Mose ,,A luat cartea legamîntului si a citit-o în fata poporului…Mose a luat sîngele si a stropit poporul zicînd: .” Getii, emesii si egiptenii aveau ca simbol al comuniunii dintre credinciosi si divinitate, pîinea si apa vietii. Numai aztecii mai aveau un ritual asemanator prin cruzime, dar au fost condamnati ca satanisti de catre catolicii spanioli care s-au ,,straduit” sa-i civilizeze. Atît de scurta le era memoria catolicilor ca nu stiau ce scrie chiar în textele lor sfinte?
În scrierile profetilor Ieremia, Ezechiel, Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Tefania, Hagai,
Zaharia, Estera, Mose nu este amintit deloc!
Daniel îl aminteste o singura data cînd vorbeste de cartea adevarului a lui Mose care nu poate avea nici o
legatura cu Tora, la fel si Maleahi. Isaia în toata profetia lui îl aminteste indirect pe Mose de doua ori! Este greu de acceptat ca profetul care a adus ivritilor cartea legamîntului si tablele cu cele 10 porunci, a intrat într-un nor de uitare totala la cei care se serveau de scrierile lui, sau altceva pute rau prin acele locuri si nu trebuie sa se stie.
4. Puterea regatului/imperiului lui David Snoava este ticluita tot pe seama celor 400000 de sabii care au
cucerit Canaanul conduse de viteazul Iosua. Ca vrednic urmas, David – în ebraica înseamna comandant de osti – supune neamurile siriene, arabe si îsi înfige sabia victorioasa pe malurile Eufratului. Pe cît erau ei de fricosi în fata filistenilor de fugeau fara sa-si vada calcîiele cînd Saul se lupta cu acestia, viteazul David a ajuns stapînul unei mari parti din lumea antica. Povestea ar avea farmec daca am privi-o numai ca… poveste. Dar ea are pretentia unui adevar istoric de netagaduit si acela suflat în mare taina prin miracolul revelatiei ce i-a bîntuit pe ei destul de des, dîndu-le mintea în turbare. Cum la ei pofticiosi de putere rasareau oricînd, lasîndu-se cu o tradare si David a avut acest ,,privilegiu” cu fiul sau Absalom care pleaca cu cîtiva tineri la Hebron calare pe magari si acolo uneltesc cum sa fie stapîni peste casa lui Israel. David, desi batrîn, aflînd de miselie fuge descult din Ierusalim si dupa ce merge ceva drum pe jos, un slujitor îi iese în cale cu doi magari înseuati pentru a-i fi pribegia mai usor de parcurs. Adica împaratul care culca la pamânt într-o batalie zeci de mii de osteni si distrugea mii de care de lupta cu faimoasa lui ostire, a ajuns acum la batrînete, sa fuga descult fiind miluit de un slujitor cu un magar pentru calatorie. Jalnica imagine si de necrezut prin absurditatea ei, pentru ca cei care au scris asemenea prostii aveau în spate autoritatea absoluta a functiei de rabini si cine îi contrazicea, însemna ca huleste si era ucis cu pietre.
5. Templu lui Solomon si stîlpii lui În aceasta actiune de falsificare totala a istoriei, prezentînd-o ca pe o
minune divina si toata ispravita numai cum porunceste Iahwe, intra si povestea templului construit de Solomon în
Ierusalim cu ajutorul mesterilor din Tyr. Desi în Tora, templul este prezentat ca una dintre cele mai stralucitoare si mai frumoase constructii, din ea nu s-a gasit o piatra care sa corespunda cu descrierea facuta în texte. Dar în
sud-vestul Siriei, în localitatea Ain-Dara – în apropierea izvoarelor Iordanului, sînt ruinele unui templu din secolul
V î.e.n. Descrierea din Tora a templului lui Solomon, seamana foarte mult cu imaginea acestor ruine.
Mai apar si alte informatii dubioase în legatura cu aceasta constructie. În 1 Regi 7,21 aflam ca templul avea doi
stîlpi în pridvor asezati la dreapta si la stînga. Pe monedele turnate în anul 134 e.n. în timpul rascoalei lui Simon
Bra-Kochba care se proclamase rege al regatului Iuda, templu apare cu patru stîlpi la intrare si nu este nici o
greseala de turnare în metal ci de turnare în minciuna din Tora. Si tot aici mint ei ca templul avea trei caturi, dar pe monede apare cu un singur cat. Vor spune ca reconstructia facuta nu era identica cu originalul dar nici noi nu mait rebuie sa acceptam ca origini ale cunoasterii si religiei crucii, asemenea gugumanii. Pe monezile batute în anul 132 templul apare cu doi stîlpi iar pe revers este un vas numit Arca Aliantei ori el este vasul cunoasterii din scrierile trismegiste fiind identic cu vasul cunoasterii de pe placuta descoperita la Romula si turnata înaintea cuceririi romane.
Cu privire la refacerea acestei constructii, pretinsa a fi distrusa de caldeeni în anul 580 î.e.n. Ezra spune în
proorocire, ca, dupa ce Cirus ll(557-530 î.e.n.) a cucerit Babilonul, le-a dat voie ivritilor sa se întoarca în Iudeea,
îndemnîndu-i sa refaca templul construit de Solomon, restituindu-le si obiectele de cult jefuite de Nabucodonosor.
Spun ei ca acest privilegiu l-au primit în primul an de domnie a lui Cirus si pe deasupra o scrisoare de împuternicire care zice: ,,Domnul, Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împaratiile pamîntului si mi-a poruncit sa-i zidesc o casa la Ierusalim în Iuda... Ori unde locuiesc ramasitele din poporul Domnului, oamenii din locul acela sa le dea argint, aur, avere si vite, pe lînga daruri de bunavoie pentru casa lui Elohim care este la Ierusalim!” Cred ca din text mai lipseste porunca prin care netaiatii împrejur trebuiau sa le dea ivritilor si o pupatura în dos sa afle gustul ,,adevaratei credinte”. Minciuna este o golanie cumplita, ca fel ca toate celelalte prin care ei si-au plasmuit pretinsa istorie. La Ierusalim au facut ei un templu dar pe la anii 400 î.e.n. cît priveste zapisul regelui regilor, cred ca au avut ca model pentru plasmuire, urmatoarea scrisoare în sumeriana, data din porunca lui Cirus dupa cucerirea Babilonului în anul 539 î.e.n. Dupa ce se lauda ca a cucerit tara Gutilor si cea locuita de Manda, mai scrie: ,,Cît priveste regiunile Asur si Sura, Agade si Esnuna, orasele Zamban, Me-Turnu, Der, ca si tinutul Gutilor, tuturor acestor cetati sacre situate pe cealalta parte a rîului Tigru, ale caror temple cazusera în ruina de multa vreme, le-am redat chipurile zeilor aflate acolo si am statornicit pentru aceste chipuri de zei temple permanente. De asemenea, eu adunat-am pe toti locuitorii lor de mai înainte si le-am dat înapoi salasurile…Fie ca zeii pe care i-am repus la loc în cetatile lor sfinte sa ceara lui Bel si lui Nebo sa-mi harazeasca o viata lunga si fie ca ei sa ma înfatiseze lui Marduk…Pe toti acesti zei eu i-am asezat într-un loc pasnic si m-am straduit sa le repar lacasele lor.”
Nu se vede în scrisoare nici pomeneala de Ierusalim sau Iuda, deci ivritii nu aveau la acea data nici o trecere în fata stapînilor persani iar pretinsul lor regat nu exista decît în mintile bolnave de invidie si ura împotriva celor mai
vrednici decît ei. Mai este de facut o remarca plina de semnificatie, nici un profet în lalaiala lor nu aminteste
cladirea templului asa cum o descriu cu atîta încîntare în 1 Regi.
În Levitucul, sau a treia carte a lui Mose, adica scrisa chiar de fondatorul acestui cult cum pretind ei, pe cînd
ivritii înca purtau puchi la ochi cît roata carului, gasim negru pe alb un minciunoi îngrozitor la 27,2: ,,Cînd se vor
face juruinte lui Iahwe, daca e vorba de oameni, ei sa fie ai lui Elohim dupa pretuirea ta. 27,3 Iar pretuirea pe care o vei face unui barbat de la douazeci pîna la saizeci de ani, sa fie de cinci-zeci de sicli de argint, dupa siclul sfîntului lacas.” Ori primele monede ivrite – siclul – au fost batute în timpul regatului macabeilor, dupa anii 140 î.e.n. si aveau ca simbol al sacrului steaua cu cinci colturi, identica cu cea a bolsevicilor cazari. Deci înteleptul Mose, ori a fost o nascocire a rabinilor, ori era si el contemporan cu esenii din secolul ll î.e.n. cînd neamul ivrit s-a îmbolnavit rau de revelatie si nu s-a mai lecuit niciodata! si tot asa sta adevarul istoric cu ,,sfîntul lacas” al mozaicilor adica templul lui Slomo/Solomon din Ierusalim!
6. Mitul facerii lumii Inclus în Tora si Biblie este luat cu toptanul din cultura si religia emesilor/sumerienilor cînd o parte a teocratiei iudeilor a ajuns datorita vitregiilor istoriei, deportata în Babilon la anul 580 î.e.n.
Dumnezeul unic si universal, acorporal si atemporal, facerea lumii, facerea omului si a femeii, alungarea din rai, Noe, potopul, renasterea neamului omenesc, primirea tablelor de legi divine pentru ca pamîntenii sa se poata guverna cu dreptate, toate sînt scrise pe tablitele de lut ale emesilor, dar cu 2000 de ani înaintea smecheriei ivrite.
Nimeni nu ar îndrazni sa spuna ca aceste legende au fost luate de emesi de la iudei dar toti care au scris despre religia iudeilor sau a crestinilor mint cu nerusinare spunînd ca acestea au fost creatia poporului ales.
Includerea acestor mituri în scrierile sacre mozaice s-a facut foarte tîrziu pentru ca nu aveau nici o legatura cu istoria lor sau cu sistemul lor de valori spirituale. În scrierea esenilor intitulata Apocriful Genezei gasim informatii foarte diferite despre acest mit fata de textele sacre ale iudeilor si începe cu Enoh, omul iubit de Dumnezeu ce traieste în raiul numit Parwaim, Metusalah este fiul acestuia si locuieste pe pamânt împreuna cu odrasla sa Lamech si nora Batenos. Cei doi casatoriti Lamech si Batenos au un copil pe care îl numesc Noe. Acesta ajunge la maturitate si Dumnezeu îi spune ca va da peste pamânt un mare potop de apa pentru ca lumea s-a înrait iar el trebuie sa-si construiasca o arca ca sa se salveze împreuna cu neamul sau. Dupa trecerea potopului el începe sa lucreze pamîntul cu fii sai – pe care nu-i aminteste – cultivînd si vita-de-vie. O legenda asemanatoare este si în mitologia noastra. Dupa ce aduce multumiri lui Dumnezeu împreuna cu toti urmasii sai, Noe împarte tinuturi pentru fii lui si începe cu Gomer(scitii) care primeste spre miaza-noapte pîna la fluviul Tina/Don si dincolo de el lui Magog(getii). În scrierea esenilor primele popoare din istorie sînt scitii si getii asa cum îi gasim în informatiile mitologice si la vechii greci iar mitologia noastra spune ca Noe era român. Vine povestea cu Abraham care spun ca merge catre miazazi/sud pîna ajunge la Hebron unde sta doi ani apoi pleaca în Egipt datorita unei foamete tinut întins ce cuprinde Palestina si peninsula Arabia pîna la delta Nilului. cumplite ce a aparut în regiune, de unde se întoarce dupa zece ani. Are o discutie cu Dumnezeu care îi harazeste un
7. Nasterea lui Abraham în orasul Ur Povestea este sustinuta de multi profesionisti ai minciunii atunci cînd nu vreau sa spuna adevarul, prostindu-i pe cei care nu gîndesc. În Facerea avem aceasta informatie pe care precupetii de vorbe o învîrt cu atîta mestesug: ,,11,26 La vîrsta de saptezeci de ani Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran. 11,31 Terah a luat pe fiul sau Avram si pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului sau, si pe Serai, noru-sa, nevasta fiului sau Avram. Au iesit împreuna din Ur, din Haldea, ca sa mearga în tara Canaan, si au venit pîna al Haran si s-au asezat acolo. 12,1 Domnul zisese lui Avram: Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tausi vino în tara pe care ti-o voi arata”. Chiar daca Avram s-a nascut în orasul Ur din vechiul Sumer, neamul lui era în Haran în nordul Siriei iar casa tatalui sau era tot în acest oras. Ei au ajuns în Ur împreuna cu turmele de oi si capre pentru a fi pasunate în zone mai bune, dar obîrsia era orasul Haran unde s-au si întors dupa o perioada de timp.
Spune textul ca au plecat din Haldea, o denumire stîlcita pentru Caldeea, tinut de la varsarea fluviilor Tigru si Eufrat în mare si care apare în documentele asiriene în secolul X î.e.n. iar iudeii l-au cunoscut pe acesta si nu Sumer dovedind ca erau un popor recent in istoria locurilor respective. Avram vine în Canaan ca strain nu ca stapîn pentru ca tinutul era locuit de hititi si alte neamuri si la scurt timp pleaca în Egipt cu toata familia sa, pentru ca izbucneste o foamete. Cînd ajunge în delta Nilului numita în texte Gosen, cere sotiei Sarah sa spuna slujbasilor faraonului ca este sora lui: ,,12,14 Cînd a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au vazut ca ne-vasta lui era foarte frumoasa. 12.15 Slujbasii cei mai de frunte au vazut-o si ei, si au laudat-o la Faraon, si femeia a fost adusa în casa lui Faraon”. Peste faraonul din Tanis vin multe necazuri si afla de minciuna lui Avram care ar fi radacina raului, îl mustra pentru necinste, îi da sotia înapoi cu toate averile dobîndite si dregatori ca sa îl scoata din Egipt.
Informatia o gasim si în Apocriful Genezei coloana XlX, 24: ,,venira trei dintre dregatorii Egipetului, al faraonului din Tanis, cu privire la cuvintele mele si cu privire la nevasta mea”. Ca sa întelegem plasmuirea trebuie sa mergem în istoria acestei tari foarte cunoscuta si care nu poate fi pusa la îndoiala de nimeni. Capitala Egiptului a fost la Teba în sud, pîna dupa domnia faraonului Ramses lll(1198-1166 î.e.n.), au urmat o serie de 8 faraoni în perioada 1166-1085 î.e.n. care au trebuit sa faca fata unor grave probleme sociale, rascoale, invazia popoarelor Marii, revolte ale soldatilor si atacurile libienilor. Catre sfîrsitul acestei perioade statul a fost împartit în doua regate, unul a mentinut vechea capitala Teba în sud, iar cel din nord si-a stabilit capitala la Tanis în delta Nilului. Dinastia XXl (Smendes Herihor 1085-1054, Psusennes l 1054-1009, Pinedjem Amenofis 1009-1000) este fondatoarea orasului din mijlocul deltei Nilului unde s-au construit palate si temple din piatra dar si morminte regale. Ambele texte amintind ca Avram a fost cercetat de dregatorii faraonului din Tanis înseamna ca el a venit în Egipt dupa anul 1085 cînd a avut loc divizarea efectiva a statului în doua regate. Aceasta realitate istorica infirma si gugumania ca Avram s-ar fi nascut în Urul Sumerului, adica cu aproape 2000 de ani mai devreme! Tot la acest capitol al absurditatilor istorice trebuie amintit ca dupa întoarcerea din Egipt, Avram face razboi împotriva mai multor ,,împarati” de coada oii si ajunge pîna la împaratia huritilor de la ,,marginea desertului” iar dupa ce sotia îi moare el cumpara loc de mormînt de la hititul Efron. Ori aceste popoare intra în istorie odata cu imperiul hitit în secolul XVll î.e.n. si nu dupa facatura unor plasmuitori iar evenimentele la care fac referire textele sînt dupa destramarea acestui imperiu la mijlocul secolului Xll î.e.n. Mai amintesc si informatia ca împaratul Amrafel din Sinear îl face rob pe Lot dar acesta va fi eliberat de catre fratele lui Avram si ceata de luptatori care îl însotea. Luptele s-au purtat undeva la nord de Marea Moarta iar textul spune ca tinutul Sinear este o regiune muntoasa la stînga Damascului. S-a spus totdeauna ca acest Sinear este de fapt regiunea Sumer de la varsarea Tigrului si Eufratului în golful Piersic pentru ca numai asa se poate dezvolta minciuna. În cosmogonia budista muntele central al lumii este Sumeru în sanscrita si Sineru în pali, termenii aratînd un munte si un tinut din jurul lui asa cum era si a ,,împaratului” Amrafel de pe lînga Damasc. Cum neamul brahmanilor si filistenii avea aceeasi origine ca si emesii în muntii Carpati si religiile lor venerau niste divinitati ale înaltimilor, termenul aratînd originea acestor culturi, akadienii l-au preluat folosindu-l pentru a desemna teritoriul locuit numai de emesi aratînd ca au venit acolo de undeva din munti. În mitologia emes avem duhul Sumugan/Sumukan – regele muntilor – care era o divinitate a cîmpiilor cu vegetatie si protector al turmelor de animale domestice sau salbatice ce se hranesc pe aceste locuri. În ambii termeni sume/sumu sensul este de marea putere a divinitatilor de pe înaltimi iar ru si gan/kan înseamna a îndruma, a conduce, stapînire.
8. Iesirea din Egipt Asa cum este înfatisata în scrierile sacre ale iudeilor si crestinilor nu poate fi dovedita
istoric si orice om cu mintea acasa nu înghite asemenea snoava ca adevar de necontestat. Dupa ce Avram închide ochii, urmasii sai mai fac o sedere în Egipt care este si continutul textului biblic. Iosif nepotul lui Avram este vîndut de fratii sai catre ismaieliti de unde ajunge la un nobil egiptean. Îsi face stare în noua tara ajungînd administratorul Egiptului si îsi cheama tatal Iacov precum si fratii care i-au facut acest rau. ,,1,1 Iata numele fiilor lui Israel intrati în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Beniamin, Dan, Neftali, Gad si Aser. 1,5 Sufletele iesite din coapsele lui Iacov erau saptezeci de toate. 1,6 Iosif a murit si toti fratii lui si toata vîrsta aceea de oameni. 1,7 Fii lui Israel s-au înmultit, s-au marit, au crescut si au ajuns foarte puternici. Si s-a umplut tara de ei. 1,11 Si au pus peste ei ispravnicei, ca sa-i asupreasca prin munci grele. Astfel a zidit el cetatile Pitom si Ramses ca sa slujeasca de hambare lui Faraon”. Daca a treia generatie a lui Avram erau saptezeci de barbati cînd au ajuns în Egipt nimeni nu poate accepta ca dupa înca trei generatii cînd s-a nascut Moise, acest grup s-a înmultit atît de mult încît ei au speriat populatia locala si pe faraon. Adica erau dupa zisa noastra cîta frunza si iarba iar dupa realitatile din tara lui Hapi, cîta trestie si papirus. Ei nu puteau fi mai mult de 500-2000 de persoane în cea mai optimista varianta, adunati de la cel cu tîta în gura pîna la cel cu barba sura pentru ca, dupa ce parasesc aceasta tara si petrec ceva vreme în desert, se îndreapta catre Palestina dar se opresc la marginea ei fiindca erau prea putini sa o poata cuceri. Te întrebi firesc: unde a disparut acest puhoi uman sau a fost doar o mare minciuna a unor nerusinati? Cum iudeii erau un popor de pastori, mînuirea armelor cerea o pregatire speciala iar textele spun ca ei se ocupau cu reparatia unor edificii egiptene, spiritul belicos al acestora sau o pretinsa ura a localnicilor nu pot fi invocate ca argumente istorice pentru declansarea unei represiuni. Poate ca urmasii lui Avram care s-au întors în Egipt în partea a doua a secolului Xl î.e.n. au participat si ei ca alti pradatori la tulburarile care macinau regatul fiind alungati din tara cu sabia. Informatii din Tora vin sa confirme aceasta ipoteza la Iesirea 3,21 care spune: ,,Voi face chiar ca poporul acesta sa capete trecere înaintea egiptenilor; si cînd veti pleca, nu veti pleca cu mîinile goale. 3,22 Fiecare femeie va cere de la vecina ei si de la cea care locuieste în casa ei, vase de argint, vase de aur si haine pe care le veti pune pe fii si fiicele voastre. Si veti jefui astfel pe egipteni”. În continuare la 13,17 vedem si cum au reusit ivritii sa-i jefuiasca pe egipteni: „…Copiii lui Israel au iesit înarmati din Egipt”. În situatia de criza în care se afla Egiptul, iudeii veniti în tara straina se pare ca au dat o mîna de ajutor rasculatilor sau pradatorilor si nu au dorit sa paraseasca aceste meleaguri cu mîna goala. Ca au facut si ei parte din ceata urzitorilor de rele si a pradatorilor o spune chiar textul lor canonic ce se pretinde ca a iesit de sub peana divina a lui Iahwe cel milostiv si drept. Te îngrozesc astfel de dreptati si judecati divine. Dupa ce si-au facut plinul, au luat-o spre desert acolo unde egiptenii nu doreau sa se plimbe în cautarea unora care se pricepeau mai bine la nelegiuiri. Au adastat în acest mediu atît de ostil timp de 40 de ani, împreuna cu salvatorul lor Mose, încercînd sa se curete de pacate Astfel purificati s-au îndreptat ciopor catre tara fara stapîn pe care le-o harazise Dumnezeul lor, Canaan unde gasim la capitolul amintit mai sus, paragraful 23,28 cu urmatoarele: ,,Voi trimite viespile bondaresti înaintea ta, si voi izgoni dinaintea ta pe heviti, hetiti si cananiti. 23,29 Nu-i voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca tara sa nu ajunga o pustie si sa nu se înmulteasca împotriva ta fiarele de cîmp.
23,30 Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, pîna vei creste la numar si vei putea sa intri în stapînirea tarii”. Palestina nu reprezenta nici 10% din populatia Egiptului iar daca iudeii s-au asezat la pînda si prasit în sudul extrem, astfel ca atunci cînd vor fi suficient de multi sa-i poata ataca pe bastinasi si sa le jefuiasca casa si tara, atunci ei nu puteau fi niciodata un pericol pentru egipteni fiindca erau prea putini. Atît de putini ca puteau fi nimiciti de fiarele cîmpului cum se scrie la scriptura! Ca sa ne luminam în aceasta întunecime nascocita de minti ticaloase si tiranice vin tot la scriitura lor – Tora – pe care o considera sfînta si pun un tras din Deuteronom 7,7 ce spune ca Iahwe i-a ales pentru ca erau cel mai prapadit si mai mic popor popor din lume: „Nu doar pentru ca ati întrece la numar pe toate celelalte popoare s-a alipit Elohim de voi si v-a ales, caci voi sunteti cel mai mic dintre toate popoarele”. La acea vreme primii lor regi Saul si David au domnit dupa istoria scrisa de ei, la începutul secolului X î.e.n. la Ierihon în sudul Iudeei apoi la Hebron. În Samuel 6,1 ne spun si cît de multi erau sub regele lor David: ,,David a strîns iarasi pe toti alesii lui Israel, în numar de treizeci de mii de oameni”. Dar mai fac o greseala în plasmuirea lor spunînd ca egiptenii i-au tinut ca robi, ori cercetarile recente au dovedit ca acest popor nu folosea munca sclavilor la ridicarea edificiilor publice ci numai munca taranilor si meseriasilor. În textul aratat mai sus, ei pretind de la femeile egiptenilor obiecte de aur si argint precum si haine ceea ce nu ar fi îndraznit niciodata un rob. Cum egiptenii de rînd aveau în proprietate obiectele de pret este exclusa starea de robie pe care o invoca iudeii în scrierile lor. Daca regatul Egiptului a fost îngenuncheat de una sau doua mii de pastori iudei iar aceasta minciuna are pretentii de adevar istoric si divin atunci trebuie sa acceptam si urmatoarea poveste ca veridica. Într-o zi, unui pui de antilopa urcîndu-i-se sîngele la cap si iesindu-i în cale un leu l-a alergat pîna l-a scos din savana pe Marele Rege fugarindu-l în desert unde a murit de umilinta si foame. O alta mare gogoasa legata de acest eveniment este despartirea Marii Rosii pentru a trece poporul iudeu. În realitate aceasta mare a fost unita de Marea Mediterana în secolul XlX prin construirea Canalului de Suez pe o distanta de cîteva zeci de kilometri care în antichitate era desert. În timpul domniei faraonului Menes pe la anul 3200 î.e.n. Marea Rosie a fost unita cu Marea Mediterana printr-un brat al Nilului si un mare canal construit de acesta. La mijlocul distantei dintre cele doua mari exista un mare lac - Ballah - unde au fost dirijate apele bratului Nilului pentru a face posibila comunicarea cu Marea Rosie si tot pe el se ajungea în Marea Mediterana. Cînd iudeii au ajuns în Egipt acest lac mai exista dar era mai mult o imensa mlastina plina de stuf(Marea de Stuf -,,yam suf” din textul canonic mozaic si Apocriful Genezei) iar canalul era umplut cu nisip. Iudeii spun ca au robit din greu la constructiile din cetatile Pitom si Ramses. Primul oras este situat în apropierea lacului amintit pe vechiul brat navigabil la marginea de sud a Deltei Nilului iar al doilea în partea de nord a Deltei în apropiere de Mediterana. Cum fuga sau iesirea iudeilor putea fi facuta numai catre rasarit, ei aveau în fata stufariile din Delta Nilului în nord sau a lacului din fata orasului Pitom în sudul deltei iar dupa depasirea lor se întindea pîna în zare… desertul, Marea Rosie fiind la cîteva teci de kilometri la sud! Plasmuirea a fost facuta de fariseii din Alexandria care au tradus Tora în limba greaca în primele secole ale erei crestine si au introdus povestea despartirii Marii Rosii de catre Iahwe si salvarea de sub sabia egiptenilor pentru a dovedi tuturor ca numai ei iudeii sînt poporul ales de divinitate sa conduca lumea în numele Domnului. Grecii si romanii nu i-au luat în seama cu aceasta nebunie! Dar istoria mai cunoaste si alte informatii privind pribegia iudeilor în Egipt, venite din scrierile vechilor greci si chiar a egiptenilor consemnate mai tîrziu dar care se refera la acest eveniment. Manethon, preot egiptean ce a trait în secolul lV-lll î.e.n este autorul unei valoroase istorii a Egiptului care a circulat în antichitatea greco-romana fiind acceptata si de egiptologii moderni, afirma ca iudeii au fost izgoniti din Egipt, pentru ca ,,acest trib de leprosi” a fost obligat la munca pentru faraonul Amenofis dar s-au rasculat. Singurul faraon cu numele Amenofis Pinedjem care a avut capitala la Tanis a domnit la anii 1009-1000 î.e.n. Mai precizez ca Tora a fost canonizata începîns cu secolul ll î.e.n si s-a sfîrsit în secolului ll e.n. asa ca ei nu au fost împiedicati de nimeni sa scrie în propria ograda orice minune care suna bine în struna ,,poporului ales de Iahwe” chiar daca în realitate era o mare minciuna!
9. Goliat din Gat În Samuel 17 Razboiul cu Filistenii avem descrierea uriasului Goliat din Gat de 3,2 m.
înaltime care a fost omorît de o piatra ce l-a nimerit în cap, aruncata din prastia lui David, viitorul rege al iudeilor.
Textul descrie armura filisteanului astfel: ,,Pe cap avea un coif de arama si purta niste zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de arama. Avea niste turetci de arama peste fluierele picioarelor si o pavaza de arama între umeri. Coada sulitei lui era ca un sul de tesut si fierul sulitei cîntarea sase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui”. Dar descrierea armurii filisteanului seamana foarte bine cu a hoplitilor greci din secolul Vl-V î.e.n. Îl mai contrazice pe plasmuitor, imaginile sapate din ordinul faraonului Sesonk l (950 î.e.n. – 929 î.e.n.) care a avut o campanie în nordul Iudeei împotriva acelorasi filisteni. Ei sînt prezentati purtînd pe cap un fel de bentita/coronita cu pene, corpul era acoperit de o platosa usoara din piele, purtau un scut rotund si mic iar ca arma de atac foloseau o sabie ce se îngusteaza catre vîrf. Armura lui Goliat descrisa în text l-ar fi facut sa moara de caldura înaintea de a fi lovit cu piatra în frunte, asa cum au patit cavalerii europeni la Nicopole în confruntarea cu turcii din anul 1397. Dar acest Goliat din Gat a ajuns un fel de ,,ciuca batailor” pentru belicosii iudei fiindca la Samuel 21,19 este din nou ucis acelasi Goliat din Gat, de data aceasta de catre Elhanan sub domnia de batrînete a lui David. Cum le trecea ivritilor pe sub nas vreo bîzoiae plina de scandal, acestia se si înfatisau la portile Gatului si îl poftea pe Goliat pentru o mardeala pe cinste! Asta nu aduce a revelatie luminoasa ci a minciuna golanoasa!
Informatii privind armamentul hoplitilor greci din secolele Vl-V î.e.n. dovedesc fara putinta de tagada ca marea plasmuire s-a clocit începînd cu secolul V î.e.n. si mai precis dupa razboaiele grecilor cu imperiul persan. În armata persana erau multi mercenari greci care luptau cu armamentul lor traditional iar ivritii desi erau liberi sa vina la bastina lor zalogita de întunecatul Iahwe, preferau sa traiasca si sa-si cîstige pîinea robiei printre Neamuri în orasele persane. Aici i-au vazut ei pe hoplitii greci si le-au ramas în minte ca osteanul de neînvins, pe care l-a trimis la cele vesnice cu o piatra istetul lor David. Iar povestea a fost ticluita dupa ce Nemeea si-a propus sa rescrie tot mentalul colectiv si traditiile ivritilor în fagasul clocelilor lui dracesti de stapîni si preoti ai neamului omenesc.
10. Jefuirea templului din Ierusalim În Regi 5,1 Zidirea Templului gasim informatii despre primul lacas de cult al iudeilor construit de Solomon pe la anul 950 î.e.n. Peretii sînt plini de basoreliefuri, iar altarul era strajuit de doi heruvimi, fapta considerata o blasfemie dupa Iesirea 20,4 care cuprinde porunca a treia a lui Iahwe ,,Sa nu-ti faci chip cioplit nici o înfatisare a lucrurilor care sînt sus în ceruri sau jos pe pamînt, sau în apele mai jos decît pamîntul”. Peretii au fost acoperiti cu aur la fel toate obiectele de cult erau din aur si spun ei ca au fost jefuite dupa moartea lui Solomon de catre faraonul Sesonk l cînd a facut razboi cu filistenii pe la anul 930 î.e.n. sau poate mai înainte cu ceva ani. Dar aceleasi obiecte de cult ale lui Solomon mai sînt pradate odata în anul 586 î.e.n. de catre Nabucodonosor cînd cucereste Ierusalimul si îl duce în Babilon pe regele Ioaichin împreuna cu fruntasii iudeilor.
Povestea nu se leaga deloc, ori templul nu a prea existat ori pradatorii nu au fost meseriasi. La fel este situatia chivotului Legii – principalul obiect al cultului mozaic – construit de Moise, adus de David la Ierusalim, pus în Templu de catre Solomon si disparut fara urma dupa moartea acestuia. Ili, marele preot la getilor sau Învatatorul din Evanghelia esenilor, crucificat în anul 30, care cunostea bine Tora, le-a spus iudeilor ca ei traiesc dupa învataturile lui Moise nu dupa Legea lui Iahwe, deci povestea cu tablele de legi si chivotul înca nu erau nascocite pentru uzul Neamurilor dupa cum dovedesc scrierile esenilor.
11. Copierea unor texte din alte culturi Dau în continuare pasajul urmator din Avesta. ,,Îndata dupa acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor cadea din cer si puterile cerului vor fi clatinate. Atunci se va arata din cer semnul Fiului Omului, toate semintiile pamîntului se vor boci, si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu mare slava. El va trimite pe îngerii sai cu trîmbita rasunatoare, ei vor aduna pe alesii lui din cele patru vînturi, de la o margine a cerului pîna la cealalta. Adevarul va spun ca nu va trece neamul acesta pîna se vor întîmpla toate aceste lucruri. …Si voi fiti gata…Ferice de robul acela pe care stapînul îl va gasi credincios si întelept; a carei soarta va fi soarta fatarnicilor, acolo va fi plînsul si scrîsnirea dintilor”. Daca textul va fi comparat cu Evanghelia dupa Matei 24,29-46 vom vedea ca sînt copiate rînduri si paragrafe fara nici o suparare chiar daca hotia ori plagiatul se vrea revelatie! La fel stau lucrurile si cu Apocalipsa lui Ioan cel hotoman care a copiat cu gramada din Cartea esena a revelatiilor dar se burzuluieste cu obraznicie ca toata scriitura este revelatie dupa ce a fost el înaltat la ceruri. Oare de ce nimeni pe pamânt nu v-a recunoscut aceasta înaltare pîna ce grecii si iatlicii în anul 380, prin sabie si pîrjol au impus popoarelor imperiului facatura iahvista
Gravele contradictii si absurditati din scrierile mozaicilor au fost comentate de unii gînditori înca de la sfîrsitul secolului XlX, cu toata opozitia bisericii.
La începutul anului 1888 aparea la Paris, cartea Primele civilizatii ale Orientului de opt sute de pagini, scrisa de Gustave le Bon dupa o documentare de 15 ani prin santierele arheologice din Orient care abia atunci dezvaluiau fata necunoscuta a acestei regiuni. Lucrarea a stîrnit foarte mari suparari în rîndurile Fratiei lui Israel din Franta, pentru ca autorul nu numai ca nu amintea de ivriti ca singurii ziditori ai vechii civilizatii crestine si mari civilizatori ai Orientului, dar îi reduce la o pegra a istoriei care n-a facut decît rau pe unde si-au tîrît existenta gregara.
Gîlceava dintre mozaici si Gustave le Bon a aparut în Revista stiintifica din Paris în lunile septembrie – noiembrie a anului 1888.
Scrie le Bon despre ivriti: ,, Mozaicii nu au avut nici arte, nici stiinte, nici industrie si nici alte elemente care
constituie o civilizatie. Nu si-au adus niciodata nici cea mai mica contributie la edificarea cunostintelor omenesti.
Niciodata nu au depasit acea stare de semi-barbarie a popoarelor care nu au istorie. Daca în cele din urma au
avut orase, motivul a fost acela ca, în mijlocul unor vecini ajunsi la un grad de evolutie superior, conditiile de
existenta le-au impus necesitatea acestora. Dar iudeii erau profund incapabili sa-si construiasca singuri orasele,
templele, palatele, iar în perioada de apogeu a puterii lor, sub domnia lui Solomon, au fost obligati sa-si aduca
arhitecti din strainatate, muncitorii si mestesugarii care nu aveau nici o emulatie în sînul poporului lui Israel… Toate
cunostintele lor se margineau la cresterea animalelor, cultivarea pamîntului si mai ales traficul de marfuri. De altfel,
prosperitatea lor n-a durat decît o clipa. Intoleranta si instinctele lor rapace i-au facut sa devina insuportabili pentru
toti vecinii, iar acestia din urma i-au coborît cu usurinta la rangul de servitute. De altfel, iudeii au trai în permanent
în cea mai înspaimîntatoare anarhie, iar trista lor istorie nu este decît însiruirea unor orori de tot felul:
prizonieri taiati în bucati de vii sau fripti în cuptoare, regine aruncate cîinilor sa le manînce, populatiile unor localitati întregi masacrate, inclusiv, femeile, batrînii si copiii. Nici chiar asirienii n-au demonstrat vreodatao mai mare ferocitate.’’
Spune le Bon despre Biblie ca a fost citita de milioane si milioane de oameni si ,,fiecare a interpretat-o dupa
bunul sau plac fara a-i descoperi însa sensul real”. Afirmatia lui nu numai ca este corecta, dar te uimeste curajul
argumentatiei si dorinta de a înfrunta dogmatismul si fanatismul mozaicilor si al iudeo-crestinilor pentru demascarea
minciunii si hotiei facuta în urma cu aproape 2000 de ani pe care francezul o intuia. ,,Fara îndoiala, un asemenea
fenomen de imaginatie deformata, nu se va mai repeta niciodata, pe o scara atît de ampla, în istoria
omenirii. Paginile în care generatii dupa generatii de oameni au stiut sa gaseasca cele mai sublime învataturi
morale nu sînt decît descrieri a dezmaturilor si masacrelor care constituie adevarata istorie a iudeilor.
Viclesugurile lui Iacob, incestul fiicelor lui Lot, adulterul lui David, prostituarea în locuri sfinte, executiile
nemiloase si toate cronicile nesemnificative ale unui popor barbar le propovaduiesc de doua mii de ani popoarele
crestine… A fost necesar un miraculos proces de imaginatie din partea natiunilor ariene pentru a-si recunoaste
Dumnezeul universal si binevoitor în trasaturile întunecatului si ferocelui Iahwe, idolul obscur al obscurului trib
beni-Israel, cel care pretinde mereu sacrificii, holocausturi, carne fripta si sînge… Incestul cu sora, cu propria
mama, relatiile intime ale barbatilor între ei si ale femeilor între ele, bestialitatea sub toate formele, acestea erau
pacatele cele mai uzuale ale rasei israelite, careia Tacitus i-a remarcat nesatioasa senzualitate’’.
Te întrebi cu uimire de ce asemenea informatii sînt cu atîta grija dosite sau ocultate pentru ca nu dau bine la
putoarea ,,poporului ales”! Si iarasi francezul intuieste corect rolul jucat de biserica iudeo-crestina la începuturilor
ei în raspîndirea scrierilor mozaice. ,,Istoricii iudei, care au scris cu mult timp dupa consumarea acestor evenimente,
exagerîndu-le în proportie considerabila, le-au amplificat chiar mai putin decît avea sa o faca Biserica
crestina’’. Oricine gîndeste cu propria minte, îsi da seama ca fara impunerea iudeo-crestinismului ca religie de stat în imperiul roman la anul 380, mozaismul avea soarta tuturor celorlalte culte antice, adica ar fi disparut.
Despre societatea moderna care încerca sa scape din chingile dogmaticii religioase le Bon spune: ,,Omul modern
este înca apasat de povara unei ereditati foarte grele. De aproape doua mii de ani, influentele ereditare au închis
sufletele Occidentului în tipare care încep sa crape, dar sînt înca foarte trainice. Trecutul a lasat în spiritul nostru
amprente pe deasupra carora valurile timpului vor trebui sa treaca în repetate rînduri, pe parcursul secolelor, pentru
a le sterge’’. Cînd le Bon si-a scris cartea, culturnici occidentali admiteau istoria greaca, istoria romana si istoria
iudeilor ca temelie a istoriei europene. Nici în prezent situatia nu este schimbata fundamental, si chiar daca în
prezent pretentiile mozaicilor sînt privite ca o gluma de majoritatea istoricilor, mai sînt unii care scriu istorii
revelate.
Despre ideile din Noul Legamînt scrie: ,,Marea conceptie a caritatii universale si pesimismul sumbru care au
stat la baza conceptiei lui Iisus, la fel cum statusera la baza doctrinei lui Budha cu cinci sute de ani în urma, nu
aveau nimic semit. Asemenea principii nu puteau fi concepute de micul popor iudeu, intolerant, egoist, vanitos si
feroce”. Si aici bunul simt si cultura l-au ajutat pe le Bon sa traga concluzia corecta cu privire la conceptele lui
Iisus, iar astazi sînt zeci de studii care au dovedit ca textele nu numai ca sînt ,,inspirate” din scrierile esenilor, dar
sînt copiate si bucati din ele.
Lui le Bon îi raspunde profesorul mozaic Félix Hément printr-un articol publicat la 20 octombrie în aceeasi
revista, unde neaga toate afirmatiile acestuia, urcîndu-si neamul ca model de moralitate, bunatate si civilizatie
pentru ,,misiunea de a initia lumea în legea morala.” Si astazi toti latratorii stipendiati ai mozaicilor spun
aceleasi tîmpenii. În lucrarea Cabala aparuta la Geneva în anul 1972 si scrisa de A. Safran, fostul rabin sef al
Românie, la pagina 12 gasim zicerea: ,,Fiecare om în parte si fiecare popor ca colectivitate, este îndatorat sa
mentina legatura cu Dumnezeu. Aceasta sarcina revine în primul rînd lui Israel. Caci acest popor este partea
Domnului; Iacob este partea mostenirii sale, afirma Tora. El se afla în centrul lumii, este inima natiunilor. Prin
existenta sa el realizeaza planul pe care Dumnezeu la prevazut în clipa creatiei”. Ca ei au un plan împreuna cu
Iahwe privind stapînirea lumii, este o informatie pe care o poate întelege oricine, dar de ce sa fin toti robii lor si sa
le acceptam aceasta otrava!
Le Bon îi raspunde profesorului mozaic, printr-un articol din 10 noiembrie 1888 aparut în aceeasi publicatie din
care dau cîteva citate. ,,Nici un popor nu a lasat mostenire, de altfel, o carte care sa contina povestiri atît de
obscene ca acelea care se gasesc pe fiecare pagina a Bibliei. Putem parcurge toate celelalte carti religioase ale
lumii, cum ar fi Vedele, Avesta, scrierile budhiste, Coranul, etc., fara a mai gasi nicaieri asa ceva. Majoritatea
acestor carti sînt cu mult anterioare Bibliei, si totusi contin precepte de o moralitate cu mult superioara celei a cartii
iudeilor… Domnul Hément, asemenea tuturor coreligionarilor sai de altfel, îsi face o ideii destul de aparte cu
privire la rolul iudeilor, cînd ne asigura ca istoria israelitilor este în realitate istoria omenirii. Daca domul
Hément doreste sa-si dea osteneala de a citi cartea din care a criticat un extras, dumnealui va vedea ca istoria, asa
cum se degaja din cercetarile arheologice moderne, difera considerabil de ceea ce a putut învata el din
manualele elementare pe care continua sa le redacteze colegii lui si care se folosesc în învatamînt. Numai în aceste
carti infantile(cu adevarat dezonorante pentru profesorii de la Universitatea noastra) mai vedem istoria lumii
începînd cu aceea a israelitilor, cînd cu mii de ani înaintea lor înfloreau, pe malurile Nilului si pe cîmpiile din
Chaldeea, imperii puternice si civilizatii stralucitoare.’’ Cum le Bon nu stia ce se ascunde sub aceasta actiune de
maculare a memoriei colective, istoriei si culturii goimilor, voi da în continuare cîteva citate din Protocoalele
Înteleptilor Sionului, noul lor program de lupta împotriva Neamurilor, aprobat în Congresul francmasoneriei din
anul 1897 tinut la Basel, cu care începea Noul Veac al Razbunarii Mozaice. Capitolul XVl ,,Cu scopul de a nimici
toate fortele colective în afara de ale noastre, vom desfiinta Universitatile, prima etapa a colectivismului si vom
întemeia altele, într-un nou spirit. Conducatorii si profesorii lor vor fi pregatiti în taina pentru munca lor, prin
programe de actiuni secrete si amanuntite, de la care nu se vor putea abate întru nimic. Vor fi numiti cu o
deosebita bagare de seama si vor fi în întregime dependenti de guvernamînt… Vom sterge din amintirea
oamenilor toate faptele vremurilor apuse, care nu ne sînt placute, nepastrînd decît pe acelea care zugravesc
greselile guvernelor crestine… Sistemul înabusirii gîndirii e deja în vigoare, în asa numitul învatamînt prin
imagini, care are menirea de a transforma pe oameni în animale blînde, care nu cugeta ci asteapta
reprezentarea în imagini a lucrurilor pentru a le întelege…În Franta, unul din cei mai buni agenti ai nostri, Bourgeois,
a proclamat deja noul program de educatie prin imagini”. Daca Hément nu era chiar cel mai bun falsificator, nu
înseamna ca nu-si facea treaba cu osîrdie mozaica. Mai zica cineva ca Protocoalele sînt scorneala ohranei tariste
care se ocupa în amanunt de scrierile lui le Bon. Francezul a observat fenomenul ce îl îngrozea dar nu stia cum s-a
nascut si cum se manifesta pentru ca nu facea parte din masoneria mozaica, privilegiu de care se bucurau profesorii
mozaici de la Universitatea din Paris pe care îi acuza de ticalosii. El constata doar efectele manipularii istoriei în
defavoarea poporului francez. Noua, astazi, aceeasi mozaici, prin cozile lor de topor din codrul mioritic, ne aplica
un program asemanator de falsificare a istoriei facut numai pe banii nostri si în favoarea lor! Ca sa dovedesc faptul
ca si astazi se sumetesc cu conspiratia împotriva neamului omenesc, mai dau un citat din Cabala scrisa de A.
Safran, unde la pagina 14 ni se întuneca mintea de atîta lumina mozaica. ,,În felul acesta fiecare membru a lui Israel
ia parte la functia cosmica a întregului popor. Tora a fost prevazuta înainte de crearea lumii; ea înglobeaza atît
constituirea lumii cît si constituirea lui Israel. Daca Tora n-ar fi existat, lumea n-ar mai fi fost creata: daca
Israel n-ar fi fost, lumea n-ar fi dainuit. Lumea a fost conceputa pentru ca Tora sa fie înfaptuita de geniul
omenesc în totalitatea lui. Si daca aceasta n-o aplica înca, Tora este încredintata celui mai vîrstnic din marea
familie omeneasca, lui Israel; fratii sai îi vor urma exemplul. Tora si Israel sînt chiar conditiile creatiei, scopul
acesteia este înscris în Tora si se exprima prin Israel. Poporul acesta trebuie sa înfaptuiasca o sarcina mai mult
decît universala: o sarcina cosmica. În calitate de lege cosmica, Tora contine, pîna si în literele si accentele sale,
însasi fortele care domnesc asupra lumii naturii si principiile care guverneaza viata morala a fiecarui israelit si care
sînt destinate oricarui om si tuturor popoarelor.” Daca ar fi zurba unui individ de la balamuc, am arata
condescendenta, dar uratura este a unuia dintre cei mai mari specialisti ,,în stiintele Torei” si înfocat luptator
pentru victoria finala a lui Israel asupra neamului omenesc!
Revin la gîlceava lui le Bon cu profesorii mozaici de la Universitatea din Paris unde Hément îl acuza de
fanatism anti-religios, pentru ca atunci înca nu aparuse moda mozaicului semit. Acum daca faci aceleasi afirmatii
esti acuzat de antisemitism, fascism, nationalism, antiholocaustism si antipupincurism.
Le Bon îi aminteste profesorului mozaic faptul ca si prin alte ograzi s-a observat ca sub tufe de balarii aparute
din senin, s-au încuibat sarparii sataniste dar veghetorii nu au stat cu mîinile în sîn si au zapsit miselia. ,,Daca niste
natiuni atît de civilizate ca rusii si germanii îi înlatura cu grija din functiile publice si din armata si fac tot posibilul
pentru a se debarasa de ei, cauzele nu sînt credintele lor ci sentimentele particulare cu privire la rasa…. Israelitul
nutreste contra crestinului o ura neabatuta, pe deplin justificata de altfel de repulsia pe care o stîrneste de
aproape doua mii de ani. Prin forta sa de asociere, el formeaza un stat în stat si, în putinele tari unde nu este tratat ca un strain, va ajunge sa asimileze cea mai mare parte a puterii si a avutiei publice’’. Acest crez al lor
l-au afirmat în public, tartorii Cremieux si Montefiore în Apelul lor din anul 1860 prin care cereau mozaicilor sa porneasca ultimul asalt împotriva crestinilor si sa-i sufoce pe toti prin puterea Fratiei lui Israel si a lui Iahwe. El a fost dezvoltat în Protocoale si în ideologia bolsevica, toate urzelile fiind numai din radacina mozaica. Cînd defilezi cu Satana te numesti numai satanist si nu salvatorul umanitatii!
Sursa
No comments:
Post a Comment