Se apropie Craciunul....:))

< şi “Fie ca… “                postat in dec 2011

Disclaimer: TEXT DUR, nu este pentru “ochişori micuţi”. Acest text nu conţine felicitări de Crăciun cu prunc bucălat, panglici roz, lozinci lacrimogene şi alte aşteptate în “ajunul sărbătorii sfinte”. A se citi cu o bucată groasă de şorici în gură, strîngeţi tare, dacă doare!
Se apropie Crăciunul. Mîine este Ajunul!

Majoritatea îşi va fi luat un scurt cadavru de copac şi îşi va fi bătut deja joc de el, “împodobindu-l” cu tot felul de chestii chicioase: fundiţe roşii, clopoţei inutili şi nefuncţionali, “instalaţie” (oh, instalaţia, chestia aia ucigătoare de neuroni şi retină, sclipitoare şi cu melodiuţele acelea idioate, cîntate de nişte electronică nazal), vată imitînd zăpada, moş crăciunei piticiţi, stele din plastic, sclipici. Un mort împopoţonat! Asta este bradul de Crăciun! Semnificaţiile? Le mai ştie cineva? Au vreo legătură cu Pruncul Ieslei sau cu Ieslea Pruncului? Da, au legătură, lemnul…
Copiii fericiţi îşi privesc puiul de pădure cum agonizează şi se scutură, murind între cîntecele idiotizante dogmatic: “O, brad frumos, eu văd în tine chipul lui Cristos”. Aşa se face tranziţia de la creştinism la cretinism, pe nesimţite nesimţind.
Micul şi drăguţul nostru avorton de pom va sfîrşi aruncat la gunoi între alte cadavre de copac măcelărite. Cel puţin va fi util pentru o seară celor doi oameni fără adăpost, care vor face un foc mare pînă va veni poliţia şi smurdul ca să le dea o amendă, pe care oricum n-o vor plăti şi apoi îi vor alunga în altă parte, la alţi brazi care îşi aşteaptă încenuşarea.
Nici măcar săbii nu vor mai ajunge. În 15 ianuarie, pe cînd se aruncau brazii la gunoi, ne făceam săbii. Acum copiii noştri joacă Counterstrike, nu vor mai utiliza micul cadavru de molid (ce cutii de rezonanţă s-ar fi putut obţine peste cîţiva zeci de ani din pomul ucis) sau ce mese de ospăţ din micul brad.
Barbar! Sărbătoarea naşterii Vieţii Celei de Sus este celebrată între două mortăciuni, un rest de copac şi un cadavru de animal scîrbos şi canibalic, care doarme în propria balegă şi îşi mănîncă puii, dacă est înfometat. Ah, ce experienţă am avut pe la 10 ani! Plecasem cu Petrică la pescuit şi am neglijat hrănirea scroafei! Şi-a mîncat doi dintre pui! Poftă bună! Acesta-i animalul pe care îl servim de Crăciun! Un animal jegos, care “serveşte orice”, inclusiv mîna stăpînului sau intestinele copilului de trei ani scăpat din neatenţie de părinţi, dacă-i puţin sălbăticit.
Crăciunul creştin pendulează între sacrificarea porcului, mare bucurie, vorba lui Ada Milea, “vom fi mai frumoşi sătui”, şi dezonorarea unei mîndreţi din pădure, între rîurile de sînge porcesc şi chelirea deaulurilor ţării.
Barbar, sălbatic, şi mai ales fără nicio legătură între adevărata Sărbătoare şi deraiantele noastre obiceiuri.

***

Deja au început să vină… şi vor înflori şi mai mult de Rebulion. Ce mult aş dori să se împlinească urarea lui Moş Guerilla: “Fie ca în anul acesta să scăpaţi de urări care vor începe cu “fie ca… “”
Fie ca … soarta, visele să vi se … sănătatea să nu vă…. cei dragi să vă… fie ca … etc.
Acest fie ca este extrem de comod. Este impersonal şi îl scoate pe Dumnezeu din ecuaţie. Este corect politic. Fie ca nu este ofensator pentru nimeni, personajul principal este scos din nou din scenă.
Ah, da, vor fi şi felicitări în genu:
“Fie ca Pruncul… Dumnezeu …. Tatăl….. oribilul “Tăticul”… “
Da, primul tip de urare îl scot pe Dumnezeu din frază, al doilea te scot pe tine. Urarea nu poate fi impersonală. Este dialogică, între mine şi tine. Alterarea ei în ceva care iese în afara liniei Eu-Tu poate transforma urarea în ceva mai politicos, nu neapărat în ceva personal, aşa cum ar trebui să fie. Aşa devine urarea simplă strigătură, lozincă, vorbă-n vînt.
Să mai vorbim de felicitările esemoase cu multipli destinatari? Nu-i altceva decît lene şi o activitate de socializare bifată! Consideraţi, dragi prieteni, că v-aţi făcut datoria!
Nu cred că există cult, sectă, religie, mişcare mai pricepută în a-şi distruge celebrările decît creştinii. Ne-am scufundat între cîrnaţi, cozonaci, hălci de carne, intestine groase umplute, stomace de porc în-tobizate, crăci de copaci, roşu, verde, panglici, portocale, vin fiert, sîngerete, borîndău, colinde hruşchizate, carduri golite … şi ne mai mirăm de ce presarii spun că Sărbătoarea Crăciunului este una dintre cele mai stresante perioade ale anului. Unde-i “The silent night” cu accent pe silent? Unde-i liniştea cîntată în colinde, unde-i linul şi lerul? A propos, mai ştie cineva etimologia lerului şi linului?  (dar, vă rog, fără bancuri cu Hruşcă)
Ce vom face acum? Mergem înainte, printre brad şi porc (morţi amîndoi), încercînd însă recuperarea bucuriei că Dumnezeu s-a în_omenit? Eu aş spune că merită încercarea. Cum? Dezgropîndu-ne sărbătorile dintre cozonaci, ouă roşii, porci şi iepuraşi. Poate că este un prim pas.
Vi se pare că sînt răutăcios şi cinic? Da! N-am avut exemplu mai bun decît în Cristos care va fi luat biciul să ne facă ordine prin casele năpădite de zorzoane şi cămările pline cu ulcele cu grăsime.
Iar n-am făcut brad şi-mi merge bine. Despre carne?
Eh, dar să nu fim aşa  idealişti! Să tocim puţin vîrful profetic al scandalului creştin, să îmblînzim Pruncul, să ne calmăm Duhul şi să mestecăm şorici.
Dar, vorba lui Labiş, mănînc şi plîng… că doar nu om arunca atîta amar de carne la gunoi… Şi în fond, toba, sîngerata, cîrnaţe, leberul şi alea alea… n-au ele toate gustul Crăciunului?>>

sursa

si, continuarea, a carui autor nu'l stiu, pt ca l'am primit e_mail.

<

 Este prezent aici un puiut de brad. Este foarte frumos, de un verde viu. Cere permisiunea sa ne vorbeasca. Mai cere permisiunea ca fiecare sa-l simta......sa-si conecteze inima la inima lui...permitem.. E jucaus, ... e ca un copil..... :

            "De curand am venit si eu pe aceasta planeta. Iubirea voastra m-a coplesit mereu iar acum, conectarea cu inima fiecaruia..... ma face sa ma simt ca un soare...e adevarat un soare mai mic.. dar voi creste si eu mare!!!!

              Vreau doar sa va reamintesc ca la fiecare final de an vin sarbatorile de iarna, sarbatori cu mare bucurie. Ador copiii si ma joc cu ei scuturandu-mi din cand in cand crengutele ca sa ma joc cu zapada cu micii jucausi umani..

              Insa, prin toata forfota sarbatorilor... la un moment dat....printre noi brazii,,,patrunde teroarea... pentruca multi frati si surori sunt taiati si  dusi in casele umanilor.. La inceput- fiind si eu mai mic- credeam ca le va fi f bine.... sunt dusi la caldura...dar ... dupa cateva zile...i-am zarit... erau uscati si aruncati. M-am intrebat : unde erau aruncati? Mi-au raspuns : - la gunoi... I-au aruncat cantand :

               " De Craciun...fiii mai bun...

                 Fii adevarat..."

Dar... sunt doar cuvinte,, pentruca umanii daca ar fi mai buni si mai adevarati nu ne-ar taia fratii si surorile, parintii, pe noi.... Si pentru ce? Multi spuneti:" Vreau sa miroase a brad in casa mea! Sa miroase a Craciun!" Dar eu- pentruca sunt mult mai mic si nu cunosc atatea- va intreb pe voi - pentruca sunteti mai mari si stiti atatea: CAT TINE MIROSUL UNUI FRATE DE-AL MEU???

Pentruca am vazut:( m-am uitat pe fereastra ), va dati cu fel de fel de parfumuri si faceti mult miros de mancare...iar dupa doua zile...fratele meu nu mai miroase decat usor.. f usor.....

                        E adevarat, l-ati impodobit frumos, v-ati jucat in jurul lui, dupa care, cand spuneti voi ca sarbatorile au trecut- desi eu stiu ca fiecare zi este o sarbatoare- i-ati dat jos acele beculete colorate, uneori chiar le-ati smuls de pe el... si pe fratele meu... l-ati aruncat la gunoi.... M-am dus langa el...era doar energia lui si imi spunea :"  Poate la anul e randul tau!"....

                    Daca ne vreti dragi umani, luati-ne la voi, ingrijiti-ne si sa crestem impreuna.

                     Eu vreau sa te intreb - si sa intreb pe toti :VOUA V-AR PLACEA SA VINA CINEVA SA VA TAIE PE VOI, PE PARINTII VOSTRI SI PE COPIII VOSTRI SI SA VA DUCA ACASA DOAR PENTRU A VA IMPODOBI, APOI, DUPA CATEVA ZILE SA VA ARUNCE LA GUNOI CU BRUTALITATE????????

                     Eu, dragi umani, va rog : iubiti-ne mult, dar iubiti-ne in padure, in fata casei voastre, oriunde  dar iubiti-ne cu tot cu radacini!!!! Va rugam: NU NE TAIATI SI NU NE ARUNCATI!!!!

                    Voi puteti simti orice miros creati voi, asa ca puteti crea mirosul de brad in casele voastre- de Craciun daca asta doriti- si fiecare poate sa ne simta energia. Am veni cu mult mai multa bucurie la voi vii. Am fi si noi la fel de bucurosi ca voi de darurile si cadourile voastre... si am trai impreuna bucuria sarbatorilor Craciunului.

                      Uitati-va cat sunt de frumos!!!! Doar miscandu-mi putin crengile puteti simti mirosul de brad si poate si acum sa miroase a Craciun.

                        Si tu... si tu.... si tu.... stiu ca esti bun si ma vei sustine sa ramanem cat mai mult iar pentru o placere de cateva zile, noi ne trimitem energia langa voi si ne puteti inlocui cu altceva ( stiu ca sunt si altfel de braduti cu care ne puteti inlocui) iar noi promitem sa trimitem in fiecare casa mirosul nostru de brad...mirosul de Craciun.....

            Sa stiti ca sunt tare fericit : eu, un mic bradut, am fost primit de voi atat de minunat si atat mai vreau: sa daruiesc  fiecaruia un ac din coroana mea, sa-l pastrati si ..- cand doriti miros de brad-e suficient sa va conectati cu mine, sa simtiti acul intre degetele voastre si mirosul il vor simti toti din jurul vostru.

               Va multumesc si pot si eu sa spun ca  va iubesc infinit asa cum si primesc iubire infinita de la voi si de la mama Pamant........"

                   Multumim , cu iubire infinita  pentru lectia de viata ce ne-ai oferit-o acum, bradutule intelept!!!!

PS. Inaintea acestui mesaj, s-a mai primit un mesaj de la copacii din paduri care ne-au rugat cu aceeasi dorinta de viata, sa plantam- energetic- 3 copaci ( sau cati dorim) in locul fiecarui copac sacrificat ........... Cum alegeti......>>

Emisiunea "Atenţie Maximă" din 09.10.2012

50 de minute de emisiune radio;
este pentru binele tau sa o asculti, daca crezi ca este importanta starea ta de sanatate.


Emisiunea radio
sursa http://antiiluzii.blogspot.ro/2012/05/trance-formation.html

 Foto: atlanthman [se poate vedea in succesiunea de imagini, si un avion "normal", a carui urma lasata in vazduhul patriei face diferenta pentru orice om care gandeste]
 

Dare ale mortii [chemtrails]

De la mijlocul anilor 1990 incoace, in SUA a inceput sa fie observata inmultirea unor dare de un tip nou. Ele apar la altitudine mai joasa decat cea a darelor de condensare [contrails], uneori chiar aproape de nivelul solului, pot sa fie albe sau colorate si se estompeaza foarte lent, lasand sa treneze o ceata in care pot fi detectate diverse particule sau filamente. Uneori, ele formeaza nori longitudinali care se taie brusc, lasand un gol in respectiva dara. Apoi norii par a se forma din nou pentru a se termina la cativa kilometri mai departe. Sau, dimpotriva, dara taie cerul de la un capat la altul al orizontului. Acesti nori nu sunt intotdeauna situati la mare altitudine, dupa cum pretind autoritatile militare sau cele ale controlului aerian. Foarte adesea, ii putem sesiza la inaltimi cuprinse intre 1000 si 5000 metri, dar si mai sus de 9000 de metri, care este altitudinea culoarelor de zbor ale avioanelor comerciale.

In unii dintre acesti nori putem discerne curcubeie sau o culoare portocalie. Altii sunt patati de mase mai inchise in interior, sau tivite cu negru. Aceste mici dare se expansioneaza destul de rapid (in functie de viteza vantului) si produc pene fine sau plase in evantai. Spre deosebire de darele de condensare [contrails], darele mortii [chemtrails] sunt adesea scindate, cu un gol sau o intrerupere in traseu, ca si cum ar fi fost schimbat rezervorul din care au fost pulverizate.

Fapt important: cei care au observat aceste fenomene nu sunt carcotasi profesionisti sau ufologi de salon. Ei sunt mai degraba pasionati de aviatie, medici, oameni de stiinta, politisti, jurnalisti integri... si oameni carora aceste imprastieri le provoaca iritatii oculare sau bronhice, alergii si oboseala. Ei apartin tuturor claselor societatii. Plecand de la criterii de sanatate publica, s-a creat o retea de observatori ai darelor mortii [chemtrails], care este extrem de activa pe internet.

Scrisoarea unui mecanic de aviatie

Va oferim in continuare o scrisoare extrem de interesanta, care a fost publicata pe site-ul lui Clifford Carnicom, apoi afisata pe site-ul lui Jeff Rense (ambele site-uri sunt dedicate acestui subiect legat de crimele realizate prin intermediul |darelor mortii| [chemtrails]), scrisa de un mecanic de aviatie. Chiar daca unii pot obiecta ca provenienta acestei misive este incerta, ea coincide cu multe alte marturii, inclusiv cu scrisoarea unui director al unei linii aeriene, ca raspuns la declaratiile mecanicului anonim.

Chemtrail-uri. Un mecanic de aviatie s-a impiedicat de adevar?

|Din motive pe care le veti intelege pe masura ce veti citi ceea ce urmeaza, nu-mi pot divulga identitatea. Sunt un mecanic de aviatie si lucrez pentru o linie aeriana importanta. Muncesc intr-o baza de intretinere situata intr-un mare aeroport si hazardul a vrut sa descopar ceea ce nu-mi era vizibil destinat.

Mai intai, trebuie sa va explic in doua cuvinte cum functioneaza ierarhia in lumea mecanicilor din domeniul aeronautic. Acest lucru este important pentru intelegerea relatarii mele si pentru cauza careia ii consacrati o mare parte din energia voastra. Mecanicii de aviatie isi doresc sa lucreze in trei domenii: avionica, motoarele si comenzile de zbor. Se considera ca mecanicii care lucreaza pe aceste sisteme au atins cele mai inalte grade ale scarii ierarhice. Vin apoi mecanicii care lucreaza la sistemele hidraulice si aparatele de climatizare. Urmatorii sunt cei atasati sistemelor subalterne.

In sfarsit, pe treapta cea mai de jos a acestei scari, se gasesc mecanicii care lucreaza la sistemele de golire a fluidelor. Niciun mecanic nu vrea sa lucreze la pompe, rezervoare si sistemul de conducte care servesc la inmagazinarea deseurilor toaletelor din avioane. Totusi, in fiecare aeroport unde am lucrat eu, exista intotdeauna doi sau trei mecanici care se ofera voluntari pentru acest serviciu, oricare ar fi aeroportul. Ceilalti mecanici sunt foarte fericiti sa-i lase sa faca aceasta. Nimeni nu acorda cu adevarat atentie acestor oameni si niciun mecanic serios nu are o legatura veritabila cu acesti mecanici de zona a doua. De fapt, nu m-am aplecat niciodata cu adevarat asupra acestui aspect, pana foarte de curand.

Majoritatea companiilor aeriene au acorduri de servicii reciproce cu celelalte companii care utilizeaza acelasi aeroport. Aceasta inseamna ca daca o companie are o problema tehnica, de ea se va ocupa unul dintre mecanicii nostri. In schimb, daca unul dintre avioanele noastre este in dificultate acolo unde isi are baza de intretinere o alta companie aeriana, avionul nostru va fi reparat de ei.

Intr-o zi, acum aproximativ o luna, am fost chemat la baza pentru a lucra la avionul unei alte companii. In momentul in care m-a chemat, controlorul nu stia care era problema si nu putea sa-mi dea niciun detaliu. Atunci cand am sosit la fata locului, am descoperit ca pana se situa la nivelul inmagazinarii deseurilor. Nu existau alte solutii: trebuia sa ma strecor in interiorul carlingii pentru a rezolva problema. Patrunzand in compartiment, mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Avionul avea mai multe rezervoare, pompe si tuburi decat erau mentionate in caietul de sarcini.

La inceput, am presupus ca sistemul fusese modificat. Nu mai lucrasem pe un aparat de acest tip de mai bine de zece ani. Urmarind sa gasesc problema, am realizat rapid ca tubajul si rezervoarele suplimentare nu erau legate la sistemul de evacuare... Tocmai descoperisem acest lucru, cand un alt mecanic de la compania mea a aparut subit. Era tocmai unul dintre mecanicii care lucrau in mod obisnuit pe aceste sisteme. I-am predat lucrul cu mare placere. Plecand, l-am intrebat despre acea echipare suplimentara. El mi-a raspuns: Vezi-ti de treaba ta si lasa-ma sa ma ingrijesc de a mea!

A doua zi, lucram la calculatorul firmei ca sa vad un plan de cablaj. Pentru ca tot eram acolo, am decis sa fac o cercetare cu privire la echipamentul suplimentar pe care il gasisem in avion. Spre marea mea surpriza, manualele nu faceau nicio referire la echipamentul pe care il vazusem in ajun. Am cautat in dosarele producatorului si nu am gasit nimic nici acolo. Curiozitatea mea era atinsa in punctul sensibil: eram cu adevarat hotarat sa descopar natura acestui echipament.

Saptamana urmatoare am primit trei dintre avioanele noastre, in hangarul principal, pentru inspectia periodica. In timpul acestor inspectii, in jurul avionului forfotesc peste tot o multime de mecanici. Tocmai imi terminasem treaba si am decis sa ma duc sa vad sistemul de evacuare pe unul dintre aparate. Cu toti mecanicii din jur, eram sigur ca nu avea sa ma observe nimeni. Spre marea mea surpriza, avionul pe care am ales sa-l inspectez avea si el acel tip de echipare suplimentara!

Am inceput sa urmez sistemul conductelor, pompelor si rezervoarelor. Am descoperit ceea ce parea a fi unitatea de comanda a respectivului sistem. Era o cutie de comanda standard folosita in aviatie, dar fara cea mai mica inscriptionare. Puteam urma firele de la cutia de comanda la pompe si la valve, dar niciun alt circuit de comanda nu era conectat la aceasta unitate. Singurele fire care erau racordate la aceasta unitate erau legate la sistemul operational al comenzilor avionului.

Sistemul avea un rezervor mare si doua mai mici. Era dificil de vazut datorita ingustimii compartimentului, dar mi s-a parut ca rezervorul mare ar fi putut cuprinde 200 litri. Rezervoarele erau legate la o supapa de golire si de umplere care trecea prin fuzelaj, chiar in spatele supapei de golire a sistemului fluidelor uzate. Cautand unde ducea acest racord sub avion, am vazut ca era ascuns in spatele unui fals panou, sub un alt panou care, la randul lui, ajungea la sistemul canalului de golire. Am inceput sa urmaresc tubajul pompelor. Aceste tuburi conduceau la o retea de conducte mai mici care se terminau in marginile din spate ale aripilor si ale stabilizatoarelor orizontale ale avionului.

Daca priviti cu atentie aripile unui avion mare veti vedea un manunchi de fire, aproximativ de grosimea unui deget, care iese din marginea din spate a aripii. Acestea sunt tije de descarcare statice. Ele sunt folosite pentru a disipa sarcina de electricitate statica care se acumuleaza pe un avion in zbor. Am descoperit ca acele conducte duceau la una din trei dintre aceste tije de descarcare electrostatica. Iar aceste false tije de descarcare electrostatica fusesera gaurite ca pentru a lasa sa scape un produs oarecare prin ele.

Trecuse o vreme de cand eram cocotat pe aripa. Dintr-o data, unul dintre supraveghetori mi-a ordonat sa parasesc hangarul. El mi-a spus dupa aceea ca treaba mea era terminata si ca nu eram autorizat sa fac ore suplimentare. Cele doua zile care au urmat au fost foarte incarcate si nu am gasit niciun minut liber pentru a-mi continua mica ancheta. Doua zile dupa descoperirea mea, am fost chemat sa inlocuiesc un detector de temperatura pentru un motor de avion care se pregatea sa decoleze. Am terminat lucrul si m-am intors la hartogarie.

Aproximativ 30 minute mai tarziu, am fost convocat de directorul general. Atunci cand am intrat in biroul sau, ma asteptau acolo reprezentantul sindicatului nostru si alte doua persoane, pe care nu le cunosteam. Directorul mi-a spus ca a fost descoperita o problema serioasa. Eram suspendat pentru o greseala grava. Mi-a spus ca scrisesem intrari false in raportul meu de lucru in legatura cu detectorul de temperatura pe care tocmai il instalasem cu cateva ore inainte. Eram consternat si am inceput sa protestez. Am spus ca era ridicol si ca facusem cat se poate de constiincios acea treaba. Reprezentantul sindicatului s-a interpus. El a recomandat sa aruncam un ochi la avion, pentru a lamuri situatia. Atunci eu am intrebat cine erau ceilalti doi oameni. Directorul general mi-a indicat ca erau inspectori de securitate ai companiei aeriene, dar ca nu erau obligati sa-mi dea numele lor.

Ne-am inapoiat deci la avion, care ar fi trebuit deja sa decoleze, dar care era inca garat la rampa noastra de intretinere. Am deschis capota motorului si reprezentantul sindicatului a scos detectorul de temperatura. A verificat numarul de serie si a constatat ca era piesa veche. Atunci ne-am dus la magazia de piese si reprezentantul sindicatelor a verificat raportul meu. De pe o etajera, el a luat o cutie sigilata. A deschis-o si a scos un detector de temperatura avand acelasi numar de serie cu cel pe care il instalasem. Imediat, el mi-a spus ca sunt suspendat pentru o saptamana fara salariu.

M-am odihnit acasa in prima zi a suspendarii mele, intrebandu-ma ce s-a petrecut. Seara, am primit un apel telefonic. Vocea mi-a spus: |Acum stii ce patesc mecanicii care isi baga nasul acolo unde nu au nimic de facut. Data viitoare cand o sa te amesteci sa lucrezi la sisteme care nu te privesc, o sa-ti pierzi slujba! Cum ma simt generos astazi, cred ca o sa te poti intoarce la treaba curand." CLIC. Am facut imediat apropierea intre ceea ce tocmai se produsese si faptul ca descoperisem acel tubaj misterios.

In dimineata urmatoare am fost chemat de directorul general. El mi-a spus ca datorita excelentei dosarului meu suspendarea fusese redusa la o zi. Trebuia deci sa ma reapuc imediat de treaba. Singurul lucru la care ma puteam gandi era: Ce incercau |ei| sa ascunda si cine sunt acesti EI?

Revenirea la treaba a fost ca si cum nu s-ar fi petrecut nimic. Niciunul dintre ceilalti mecanici nu a amintit de suspendarea care imi fusese data. Reprezentantul sindical mi-a spus de altfel ca era inutil sa vorbesc despre aceasta. Dar in noaptea aceea am cautat pe internet pentru a urmari sa gasesc raspunsuri. Nu-mi amintesc cum am ajuns aici, dar am gasit site-ul vostru. Atunci situatia a devenit din ce in ce mai clara. A doua zi dimineata la serviciu, in interiorul dulapului meu, care era incuiat, am gasit o nota tiparita. Ea spunea: |Curiozitatea a ucis pisica. Nu te uita pe site-urile internet care nu te privesc.| Mi-am spus: |Ia te uita! EI ma observa.|

Nu stiu ce produse pulverizeaza ei prin intermediul acelor sisteme ciudate, dar pot sa va certific ca o fac. Imi imaginez ca utilizeaza camioanele cisterna pentru a incarca acele rezervoare. E vorba de camioanele care golesc deseurile rezervoarelor de vidanjare a toaletelor. In mod obisnuit, aeroporturile incredinteaza unor sub-contractori acest gen de lucru si nimeni nu se apropie de aceste camioane. Cine ar vrea sa urmareasca un camion umplut de fecale? Golind rezervoarele fluidelor uzate, acesti oameni umplu rezervoarele sistemului jicloarelor de vaporizare.

Cunoscand planurile de zbor ale avioanelor, ei programeaza probabil unitatea de comanda cu scopul ca ea sa inceapa sa pulverizeze o anumita cantitate din respectivul produs dupa un anumit timp, indata ce avionul a atins o anumita altitudine sau atunci cand el se gaseste deasupra anumitor zone locuite. Ciocul jicloarelor (elemente al carburatorului sub forma unor tuburi cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizeaza in carburator debitul de combustibil necesar) falselor tije electrostatice este atat de mic incat nimeni din avion nu ar putea remarca acest lucru.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti,
un cetatean caruia ii pasa."

Raspunsul unui functionar superior al unei linii aeriene, postat pe site-ul lui Clifford Carnicom

|Domnule Carnicom,
Citind scrisoarea pe care ati primit-o de la mecanicul anonim, m-am simtit obligat sa-i raspund. Si eu muncesc pentru o linie aeriana, cu toate ca la un nivel ierarhic superior. Nu voi numi linia aeriana, nici orasul in care ma aflu, nici postul pe care il ocup, din motive evidente de securitate. As vrea sa pot documenta tot ceea ce sunt pe punctul sa va dezvalui. Dar este practic imposibil sa o fac, intrucat aceasta ar putea in cele din urma sa antreneze consecinte fatale pentru mine.

Elementele continute in scrisoarea mecanicului anonim mi se par autentice. In SUA exista companii aeriene care au participat la un proiect numit Project Cloverleaf [Proiectul Frunza de trefla], timp de cativa ani. Unii isi amintesc ca au primit consemne in aceasta directie in 1998. Personal, am fost avizat in 1999. Cei cativa functionari ai liniilor aeriene care au primit instructiunile in ceea ce priveste proiectul Cloverleaf au fost supusi cu totii unor controale de securitate severe cu privire la antecedentele lor personale si, chiar inainte sa putem primi aceste instructiuni, am fost puternic presati sa semnam un acord de ne-divulgare, care declara in esenta ca, daca spunem ceea ce stim, indiferent cui, riscam inchisoarea.

In biroul nostru, aproximativ douazeci de functionari am primit aceste instructiuni, care ne-au fost date de doi functionari oficiali din cadrul unui organism guvernamental. Nu au revelat care. Au spus ca guvernul avea sa remunereze linia noastra aeriana si, de asemenea, si altele, cu scopul de a pulveriza anumite produse chimice speciale prin intermediul avioanelor comerciale.

Atunci cand au fost intrebati care erau aceste produse chimice, unde si de ce urma sa le pulverizam, ei ne-au indicat ca informatia ne-ar fi oferita daca ar fi nevoie... Au precizat ca noi nu aveam de ce sa aflam mai mult in aceasta directie. Si au continuat atunci sa afirme ca acele produse chimice erau inofensive. In cele din urma, au concluzionat ca programul era de o asemenea importanta, incat el trebuia sa fie finalizat cu orice pret.

Atunci cand noi i-am intrebat de ce nu desemnau numai avioanele lor militare pentru a pulveriza aceste produse chimice, ei au declarat ca nu exista suficiente avioane militare disponibile pentru a elibera aceste produse chimice pe o scara atat de mare. Acesta este motivul pentru care proiectul Cloverleaf a fost lansat, pentru a permite unor linii aeriene comerciale sa ajute la raspandirea acestor produse chimice in atmosfera. Apoi, cineva a intrebat de ce tot acest secret... Reprezentantii guvernului au declarat atunci ca daca marele public ar sti ca avioanele care zboara deasupra capetelor lor imprastie produse chimice in aer, grupurile de ecologisti ar cere incetarea pulverizarii.

Cineva a pus unuia dintre oamenii guvernului intrebarea urmatoare: Daca produsele chimice sunt inofensive, de ce sa nu se faca publica natura lor si motivul pentru care le pulverizam? El a parut derutat de aceasta intrebare si a raspuns pe un ton autoritar ca publicul nu are nevoie sa stie ce se petrece, dar ca acest program a fost conceput numai pentru binele sau. El a declarat de asemenea ca noi trebuie sa pastram tacerea si sa nu mai punem intrebari in aceasta directie. Dupa care, sedinta de informare a fost incheiata.

In biroul nostru, toate documentele in ceea ce priveste proiectul Cloverleaf sunt pastrate in seifuri. Nimeni nu are dreptul sa scoata aceste documente. Foarte putini functionari au acces la ele si ei nu vorbesc niciodata despre continutul lor.

Domnule Carnicom, eu nu sunt deloc imbecil. Stiu ca se petrece ceva si sunt sincer inspaimantat. Ma simt foarte vinovat ca stiu de existenta acestei operatiuni, dar sunt obligat sa tac. Sunt tulburat stiind ca firma pentru care muncesc ar putea fi pe cale sa-i otraveasca pe americani. Sper ca aceasta scrisoare va deschide ochii anumitor persoane asupra a ceea ce se produce, in acest moment, pe cerul nostru. Va repet ca as vrea sa pot sa va ofer o informatie documentata, dar intelegeti de ce trebuie sa pastrez anonimatul absolut.

Multumesc."

Va recomandam sa vizitati site-urile www.rense.com si www.carnicom.com pentru informatii de ultima ora despre acest subiect extrem de interesant, despre care vom continua sa va oferim diverse articole.
http://forum.ioanistrate.ro/archive/index.php/t-2967.html