50 de minute de emisiune radio;
este pentru binele tau sa o asculti, daca crezi ca este importanta starea ta de sanatate.
Emisiunea radio
sursa http://antiiluzii.blogspot.ro/2012/05/trance-formation.html
De la mijlocul anilor 1990 incoace, in SUA a inceput sa fie observata inmultirea unor dare de un tip nou. Ele apar la altitudine mai joasa decat cea a darelor de condensare [contrails], uneori chiar aproape de nivelul solului, pot sa fie albe sau colorate si se estompeaza foarte lent, lasand sa treneze o ceata in care pot fi detectate diverse particule sau filamente. Uneori, ele formeaza nori longitudinali care se taie brusc, lasand un gol in respectiva dara. Apoi norii par a se forma din nou pentru a se termina la cativa kilometri mai departe. Sau, dimpotriva, dara taie cerul de la un capat la altul al orizontului. Acesti nori nu sunt intotdeauna situati la mare altitudine, dupa cum pretind autoritatile militare sau cele ale controlului aerian. Foarte adesea, ii putem sesiza la inaltimi cuprinse intre 1000 si 5000 metri, dar si mai sus de 9000 de metri, care este altitudinea culoarelor de zbor ale avioanelor comerciale.
In unii dintre acesti nori putem discerne curcubeie sau o culoare portocalie. Altii sunt patati de mase mai inchise in interior, sau tivite cu negru. Aceste mici dare se expansioneaza destul de rapid (in functie de viteza vantului) si produc pene fine sau plase in evantai. Spre deosebire de darele de condensare [contrails], darele mortii [chemtrails] sunt adesea scindate, cu un gol sau o intrerupere in traseu, ca si cum ar fi fost schimbat rezervorul din care au fost pulverizate.
Fapt important: cei care au observat aceste fenomene nu sunt carcotasi profesionisti sau ufologi de salon. Ei sunt mai degraba pasionati de aviatie, medici, oameni de stiinta, politisti, jurnalisti integri... si oameni carora aceste imprastieri le provoaca iritatii oculare sau bronhice, alergii si oboseala. Ei apartin tuturor claselor societatii. Plecand de la criterii de sanatate publica, s-a creat o retea de observatori ai darelor mortii [chemtrails], care este extrem de activa pe internet.
Scrisoarea unui mecanic de aviatie
Va oferim in continuare o scrisoare extrem de interesanta, care a fost publicata pe site-ul lui Clifford Carnicom, apoi afisata pe site-ul lui Jeff Rense (ambele site-uri sunt dedicate acestui subiect legat de crimele realizate prin intermediul |darelor mortii| [chemtrails]), scrisa de un mecanic de aviatie. Chiar daca unii pot obiecta ca provenienta acestei misive este incerta, ea coincide cu multe alte marturii, inclusiv cu scrisoarea unui director al unei linii aeriene, ca raspuns la declaratiile mecanicului anonim.
Chemtrail-uri. Un mecanic de aviatie s-a impiedicat de adevar?
|Din motive pe care le veti intelege pe masura ce veti citi ceea ce urmeaza, nu-mi pot divulga identitatea. Sunt un mecanic de aviatie si lucrez pentru o linie aeriana importanta. Muncesc intr-o baza de intretinere situata intr-un mare aeroport si hazardul a vrut sa descopar ceea ce nu-mi era vizibil destinat.
Mai intai, trebuie sa va explic in doua cuvinte cum functioneaza ierarhia in lumea mecanicilor din domeniul aeronautic. Acest lucru este important pentru intelegerea relatarii mele si pentru cauza careia ii consacrati o mare parte din energia voastra. Mecanicii de aviatie isi doresc sa lucreze in trei domenii: avionica, motoarele si comenzile de zbor. Se considera ca mecanicii care lucreaza pe aceste sisteme au atins cele mai inalte grade ale scarii ierarhice. Vin apoi mecanicii care lucreaza la sistemele hidraulice si aparatele de climatizare. Urmatorii sunt cei atasati sistemelor subalterne.
In sfarsit, pe treapta cea mai de jos a acestei scari, se gasesc mecanicii care lucreaza la sistemele de golire a fluidelor. Niciun mecanic nu vrea sa lucreze la pompe, rezervoare si sistemul de conducte care servesc la inmagazinarea deseurilor toaletelor din avioane. Totusi, in fiecare aeroport unde am lucrat eu, exista intotdeauna doi sau trei mecanici care se ofera voluntari pentru acest serviciu, oricare ar fi aeroportul. Ceilalti mecanici sunt foarte fericiti sa-i lase sa faca aceasta. Nimeni nu acorda cu adevarat atentie acestor oameni si niciun mecanic serios nu are o legatura veritabila cu acesti mecanici de zona a doua. De fapt, nu m-am aplecat niciodata cu adevarat asupra acestui aspect, pana foarte de curand.
Majoritatea companiilor aeriene au acorduri de servicii reciproce cu celelalte companii care utilizeaza acelasi aeroport. Aceasta inseamna ca daca o companie are o problema tehnica, de ea se va ocupa unul dintre mecanicii nostri. In schimb, daca unul dintre avioanele noastre este in dificultate acolo unde isi are baza de intretinere o alta companie aeriana, avionul nostru va fi reparat de ei.
Intr-o zi, acum aproximativ o luna, am fost chemat la baza pentru a lucra la avionul unei alte companii. In momentul in care m-a chemat, controlorul nu stia care era problema si nu putea sa-mi dea niciun detaliu. Atunci cand am sosit la fata locului, am descoperit ca pana se situa la nivelul inmagazinarii deseurilor. Nu existau alte solutii: trebuia sa ma strecor in interiorul carlingii pentru a rezolva problema. Patrunzand in compartiment, mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Avionul avea mai multe rezervoare, pompe si tuburi decat erau mentionate in caietul de sarcini.
La inceput, am presupus ca sistemul fusese modificat. Nu mai lucrasem pe un aparat de acest tip de mai bine de zece ani. Urmarind sa gasesc problema, am realizat rapid ca tubajul si rezervoarele suplimentare nu erau legate la sistemul de evacuare... Tocmai descoperisem acest lucru, cand un alt mecanic de la compania mea a aparut subit. Era tocmai unul dintre mecanicii care lucrau in mod obisnuit pe aceste sisteme. I-am predat lucrul cu mare placere. Plecand, l-am intrebat despre acea echipare suplimentara. El mi-a raspuns: Vezi-ti de treaba ta si lasa-ma sa ma ingrijesc de a mea!
A doua zi, lucram la calculatorul firmei ca sa vad un plan de cablaj. Pentru ca tot eram acolo, am decis sa fac o cercetare cu privire la echipamentul suplimentar pe care il gasisem in avion. Spre marea mea surpriza, manualele nu faceau nicio referire la echipamentul pe care il vazusem in ajun. Am cautat in dosarele producatorului si nu am gasit nimic nici acolo. Curiozitatea mea era atinsa in punctul sensibil: eram cu adevarat hotarat sa descopar natura acestui echipament.
Saptamana urmatoare am primit trei dintre avioanele noastre, in hangarul principal, pentru inspectia periodica. In timpul acestor inspectii, in jurul avionului forfotesc peste tot o multime de mecanici. Tocmai imi terminasem treaba si am decis sa ma duc sa vad sistemul de evacuare pe unul dintre aparate. Cu toti mecanicii din jur, eram sigur ca nu avea sa ma observe nimeni. Spre marea mea surpriza, avionul pe care am ales sa-l inspectez avea si el acel tip de echipare suplimentara!
Am inceput sa urmez sistemul conductelor, pompelor si rezervoarelor. Am descoperit ceea ce parea a fi unitatea de comanda a respectivului sistem. Era o cutie de comanda standard folosita in aviatie, dar fara cea mai mica inscriptionare. Puteam urma firele de la cutia de comanda la pompe si la valve, dar niciun alt circuit de comanda nu era conectat la aceasta unitate. Singurele fire care erau racordate la aceasta unitate erau legate la sistemul operational al comenzilor avionului.
Sistemul avea un rezervor mare si doua mai mici. Era dificil de vazut datorita ingustimii compartimentului, dar mi s-a parut ca rezervorul mare ar fi putut cuprinde 200 litri. Rezervoarele erau legate la o supapa de golire si de umplere care trecea prin fuzelaj, chiar in spatele supapei de golire a sistemului fluidelor uzate. Cautand unde ducea acest racord sub avion, am vazut ca era ascuns in spatele unui fals panou, sub un alt panou care, la randul lui, ajungea la sistemul canalului de golire. Am inceput sa urmaresc tubajul pompelor. Aceste tuburi conduceau la o retea de conducte mai mici care se terminau in marginile din spate ale aripilor si ale stabilizatoarelor orizontale ale avionului.
Daca priviti cu atentie aripile unui avion mare veti vedea un manunchi de fire, aproximativ de grosimea unui deget, care iese din marginea din spate a aripii. Acestea sunt tije de descarcare statice. Ele sunt folosite pentru a disipa sarcina de electricitate statica care se acumuleaza pe un avion in zbor. Am descoperit ca acele conducte duceau la una din trei dintre aceste tije de descarcare electrostatica. Iar aceste false tije de descarcare electrostatica fusesera gaurite ca pentru a lasa sa scape un produs oarecare prin ele.
Trecuse o vreme de cand eram cocotat pe aripa. Dintr-o data, unul dintre supraveghetori mi-a ordonat sa parasesc hangarul. El mi-a spus dupa aceea ca treaba mea era terminata si ca nu eram autorizat sa fac ore suplimentare. Cele doua zile care au urmat au fost foarte incarcate si nu am gasit niciun minut liber pentru a-mi continua mica ancheta. Doua zile dupa descoperirea mea, am fost chemat sa inlocuiesc un detector de temperatura pentru un motor de avion care se pregatea sa decoleze. Am terminat lucrul si m-am intors la hartogarie.
Aproximativ 30 minute mai tarziu, am fost convocat de directorul general. Atunci cand am intrat in biroul sau, ma asteptau acolo reprezentantul sindicatului nostru si alte doua persoane, pe care nu le cunosteam. Directorul mi-a spus ca a fost descoperita o problema serioasa. Eram suspendat pentru o greseala grava. Mi-a spus ca scrisesem intrari false in raportul meu de lucru in legatura cu detectorul de temperatura pe care tocmai il instalasem cu cateva ore inainte. Eram consternat si am inceput sa protestez. Am spus ca era ridicol si ca facusem cat se poate de constiincios acea treaba. Reprezentantul sindicatului s-a interpus. El a recomandat sa aruncam un ochi la avion, pentru a lamuri situatia. Atunci eu am intrebat cine erau ceilalti doi oameni. Directorul general mi-a indicat ca erau inspectori de securitate ai companiei aeriene, dar ca nu erau obligati sa-mi dea numele lor.
Ne-am inapoiat deci la avion, care ar fi trebuit deja sa decoleze, dar care era inca garat la rampa noastra de intretinere. Am deschis capota motorului si reprezentantul sindicatului a scos detectorul de temperatura. A verificat numarul de serie si a constatat ca era piesa veche. Atunci ne-am dus la magazia de piese si reprezentantul sindicatelor a verificat raportul meu. De pe o etajera, el a luat o cutie sigilata. A deschis-o si a scos un detector de temperatura avand acelasi numar de serie cu cel pe care il instalasem. Imediat, el mi-a spus ca sunt suspendat pentru o saptamana fara salariu.
M-am odihnit acasa in prima zi a suspendarii mele, intrebandu-ma ce s-a petrecut. Seara, am primit un apel telefonic. Vocea mi-a spus: |Acum stii ce patesc mecanicii care isi baga nasul acolo unde nu au nimic de facut. Data viitoare cand o sa te amesteci sa lucrezi la sisteme care nu te privesc, o sa-ti pierzi slujba! Cum ma simt generos astazi, cred ca o sa te poti intoarce la treaba curand." CLIC. Am facut imediat apropierea intre ceea ce tocmai se produsese si faptul ca descoperisem acel tubaj misterios.
In dimineata urmatoare am fost chemat de directorul general. El mi-a spus ca datorita excelentei dosarului meu suspendarea fusese redusa la o zi. Trebuia deci sa ma reapuc imediat de treaba. Singurul lucru la care ma puteam gandi era: Ce incercau |ei| sa ascunda si cine sunt acesti EI?
Revenirea la treaba a fost ca si cum nu s-ar fi petrecut nimic. Niciunul dintre ceilalti mecanici nu a amintit de suspendarea care imi fusese data. Reprezentantul sindical mi-a spus de altfel ca era inutil sa vorbesc despre aceasta. Dar in noaptea aceea am cautat pe internet pentru a urmari sa gasesc raspunsuri. Nu-mi amintesc cum am ajuns aici, dar am gasit site-ul vostru. Atunci situatia a devenit din ce in ce mai clara. A doua zi dimineata la serviciu, in interiorul dulapului meu, care era incuiat, am gasit o nota tiparita. Ea spunea: |Curiozitatea a ucis pisica. Nu te uita pe site-urile internet care nu te privesc.| Mi-am spus: |Ia te uita! EI ma observa.|
Nu stiu ce produse pulverizeaza ei prin intermediul acelor sisteme ciudate, dar pot sa va certific ca o fac. Imi imaginez ca utilizeaza camioanele cisterna pentru a incarca acele rezervoare. E vorba de camioanele care golesc deseurile rezervoarelor de vidanjare a toaletelor. In mod obisnuit, aeroporturile incredinteaza unor sub-contractori acest gen de lucru si nimeni nu se apropie de aceste camioane. Cine ar vrea sa urmareasca un camion umplut de fecale? Golind rezervoarele fluidelor uzate, acesti oameni umplu rezervoarele sistemului jicloarelor de vaporizare.
Cunoscand planurile de zbor ale avioanelor, ei programeaza probabil unitatea de comanda cu scopul ca ea sa inceapa sa pulverizeze o anumita cantitate din respectivul produs dupa un anumit timp, indata ce avionul a atins o anumita altitudine sau atunci cand el se gaseste deasupra anumitor zone locuite. Ciocul jicloarelor (elemente al carburatorului sub forma unor tuburi cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizeaza in carburator debitul de combustibil necesar) falselor tije electrostatice este atat de mic incat nimeni din avion nu ar putea remarca acest lucru.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti,
un cetatean caruia ii pasa."
Raspunsul unui functionar superior al unei linii aeriene, postat pe site-ul lui Clifford Carnicom
|Domnule Carnicom,
Citind scrisoarea pe care ati primit-o de la mecanicul anonim, m-am simtit obligat sa-i raspund. Si eu muncesc pentru o linie aeriana, cu toate ca la un nivel ierarhic superior. Nu voi numi linia aeriana, nici orasul in care ma aflu, nici postul pe care il ocup, din motive evidente de securitate. As vrea sa pot documenta tot ceea ce sunt pe punctul sa va dezvalui. Dar este practic imposibil sa o fac, intrucat aceasta ar putea in cele din urma sa antreneze consecinte fatale pentru mine.
Elementele continute in scrisoarea mecanicului anonim mi se par autentice. In SUA exista companii aeriene care au participat la un proiect numit Project Cloverleaf [Proiectul Frunza de trefla], timp de cativa ani. Unii isi amintesc ca au primit consemne in aceasta directie in 1998. Personal, am fost avizat in 1999. Cei cativa functionari ai liniilor aeriene care au primit instructiunile in ceea ce priveste proiectul Cloverleaf au fost supusi cu totii unor controale de securitate severe cu privire la antecedentele lor personale si, chiar inainte sa putem primi aceste instructiuni, am fost puternic presati sa semnam un acord de ne-divulgare, care declara in esenta ca, daca spunem ceea ce stim, indiferent cui, riscam inchisoarea.
In biroul nostru, aproximativ douazeci de functionari am primit aceste instructiuni, care ne-au fost date de doi functionari oficiali din cadrul unui organism guvernamental. Nu au revelat care. Au spus ca guvernul avea sa remunereze linia noastra aeriana si, de asemenea, si altele, cu scopul de a pulveriza anumite produse chimice speciale prin intermediul avioanelor comerciale.
Atunci cand au fost intrebati care erau aceste produse chimice, unde si de ce urma sa le pulverizam, ei ne-au indicat ca informatia ne-ar fi oferita daca ar fi nevoie... Au precizat ca noi nu aveam de ce sa aflam mai mult in aceasta directie. Si au continuat atunci sa afirme ca acele produse chimice erau inofensive. In cele din urma, au concluzionat ca programul era de o asemenea importanta, incat el trebuia sa fie finalizat cu orice pret.
Atunci cand noi i-am intrebat de ce nu desemnau numai avioanele lor militare pentru a pulveriza aceste produse chimice, ei au declarat ca nu exista suficiente avioane militare disponibile pentru a elibera aceste produse chimice pe o scara atat de mare. Acesta este motivul pentru care proiectul Cloverleaf a fost lansat, pentru a permite unor linii aeriene comerciale sa ajute la raspandirea acestor produse chimice in atmosfera. Apoi, cineva a intrebat de ce tot acest secret... Reprezentantii guvernului au declarat atunci ca daca marele public ar sti ca avioanele care zboara deasupra capetelor lor imprastie produse chimice in aer, grupurile de ecologisti ar cere incetarea pulverizarii.
Cineva a pus unuia dintre oamenii guvernului intrebarea urmatoare: Daca produsele chimice sunt inofensive, de ce sa nu se faca publica natura lor si motivul pentru care le pulverizam? El a parut derutat de aceasta intrebare si a raspuns pe un ton autoritar ca publicul nu are nevoie sa stie ce se petrece, dar ca acest program a fost conceput numai pentru binele sau. El a declarat de asemenea ca noi trebuie sa pastram tacerea si sa nu mai punem intrebari in aceasta directie. Dupa care, sedinta de informare a fost incheiata.
In biroul nostru, toate documentele in ceea ce priveste proiectul Cloverleaf sunt pastrate in seifuri. Nimeni nu are dreptul sa scoata aceste documente. Foarte putini functionari au acces la ele si ei nu vorbesc niciodata despre continutul lor.
Domnule Carnicom, eu nu sunt deloc imbecil. Stiu ca se petrece ceva si sunt sincer inspaimantat. Ma simt foarte vinovat ca stiu de existenta acestei operatiuni, dar sunt obligat sa tac. Sunt tulburat stiind ca firma pentru care muncesc ar putea fi pe cale sa-i otraveasca pe americani. Sper ca aceasta scrisoare va deschide ochii anumitor persoane asupra a ceea ce se produce, in acest moment, pe cerul nostru. Va repet ca as vrea sa pot sa va ofer o informatie documentata, dar intelegeti de ce trebuie sa pastrez anonimatul absolut.
Multumesc."
Va recomandam sa vizitati site-urile www.rense.com si www.carnicom.com pentru informatii de ultima ora despre acest subiect extrem de interesant, despre care vom continua sa va oferim diverse articole.
http://forum.ioanistrate.ro/archive/index.php/t-2967.html
este pentru binele tau sa o asculti, daca crezi ca este importanta starea ta de sanatate.
Emisiunea radio
sursa http://antiiluzii.blogspot.ro/2012/05/trance-formation.html
Foto: atlanthman [se poate vedea in succesiunea de imagini, si un avion "normal", a carui urma lasata in vazduhul patriei face diferenta pentru orice om care gandeste]
Dare ale mortii [chemtrails]De la mijlocul anilor 1990 incoace, in SUA a inceput sa fie observata inmultirea unor dare de un tip nou. Ele apar la altitudine mai joasa decat cea a darelor de condensare [contrails], uneori chiar aproape de nivelul solului, pot sa fie albe sau colorate si se estompeaza foarte lent, lasand sa treneze o ceata in care pot fi detectate diverse particule sau filamente. Uneori, ele formeaza nori longitudinali care se taie brusc, lasand un gol in respectiva dara. Apoi norii par a se forma din nou pentru a se termina la cativa kilometri mai departe. Sau, dimpotriva, dara taie cerul de la un capat la altul al orizontului. Acesti nori nu sunt intotdeauna situati la mare altitudine, dupa cum pretind autoritatile militare sau cele ale controlului aerian. Foarte adesea, ii putem sesiza la inaltimi cuprinse intre 1000 si 5000 metri, dar si mai sus de 9000 de metri, care este altitudinea culoarelor de zbor ale avioanelor comerciale.
In unii dintre acesti nori putem discerne curcubeie sau o culoare portocalie. Altii sunt patati de mase mai inchise in interior, sau tivite cu negru. Aceste mici dare se expansioneaza destul de rapid (in functie de viteza vantului) si produc pene fine sau plase in evantai. Spre deosebire de darele de condensare [contrails], darele mortii [chemtrails] sunt adesea scindate, cu un gol sau o intrerupere in traseu, ca si cum ar fi fost schimbat rezervorul din care au fost pulverizate.
Fapt important: cei care au observat aceste fenomene nu sunt carcotasi profesionisti sau ufologi de salon. Ei sunt mai degraba pasionati de aviatie, medici, oameni de stiinta, politisti, jurnalisti integri... si oameni carora aceste imprastieri le provoaca iritatii oculare sau bronhice, alergii si oboseala. Ei apartin tuturor claselor societatii. Plecand de la criterii de sanatate publica, s-a creat o retea de observatori ai darelor mortii [chemtrails], care este extrem de activa pe internet.
Scrisoarea unui mecanic de aviatie
Va oferim in continuare o scrisoare extrem de interesanta, care a fost publicata pe site-ul lui Clifford Carnicom, apoi afisata pe site-ul lui Jeff Rense (ambele site-uri sunt dedicate acestui subiect legat de crimele realizate prin intermediul |darelor mortii| [chemtrails]), scrisa de un mecanic de aviatie. Chiar daca unii pot obiecta ca provenienta acestei misive este incerta, ea coincide cu multe alte marturii, inclusiv cu scrisoarea unui director al unei linii aeriene, ca raspuns la declaratiile mecanicului anonim.
Chemtrail-uri. Un mecanic de aviatie s-a impiedicat de adevar?
|Din motive pe care le veti intelege pe masura ce veti citi ceea ce urmeaza, nu-mi pot divulga identitatea. Sunt un mecanic de aviatie si lucrez pentru o linie aeriana importanta. Muncesc intr-o baza de intretinere situata intr-un mare aeroport si hazardul a vrut sa descopar ceea ce nu-mi era vizibil destinat.
Mai intai, trebuie sa va explic in doua cuvinte cum functioneaza ierarhia in lumea mecanicilor din domeniul aeronautic. Acest lucru este important pentru intelegerea relatarii mele si pentru cauza careia ii consacrati o mare parte din energia voastra. Mecanicii de aviatie isi doresc sa lucreze in trei domenii: avionica, motoarele si comenzile de zbor. Se considera ca mecanicii care lucreaza pe aceste sisteme au atins cele mai inalte grade ale scarii ierarhice. Vin apoi mecanicii care lucreaza la sistemele hidraulice si aparatele de climatizare. Urmatorii sunt cei atasati sistemelor subalterne.
In sfarsit, pe treapta cea mai de jos a acestei scari, se gasesc mecanicii care lucreaza la sistemele de golire a fluidelor. Niciun mecanic nu vrea sa lucreze la pompe, rezervoare si sistemul de conducte care servesc la inmagazinarea deseurilor toaletelor din avioane. Totusi, in fiecare aeroport unde am lucrat eu, exista intotdeauna doi sau trei mecanici care se ofera voluntari pentru acest serviciu, oricare ar fi aeroportul. Ceilalti mecanici sunt foarte fericiti sa-i lase sa faca aceasta. Nimeni nu acorda cu adevarat atentie acestor oameni si niciun mecanic serios nu are o legatura veritabila cu acesti mecanici de zona a doua. De fapt, nu m-am aplecat niciodata cu adevarat asupra acestui aspect, pana foarte de curand.
Majoritatea companiilor aeriene au acorduri de servicii reciproce cu celelalte companii care utilizeaza acelasi aeroport. Aceasta inseamna ca daca o companie are o problema tehnica, de ea se va ocupa unul dintre mecanicii nostri. In schimb, daca unul dintre avioanele noastre este in dificultate acolo unde isi are baza de intretinere o alta companie aeriana, avionul nostru va fi reparat de ei.
Intr-o zi, acum aproximativ o luna, am fost chemat la baza pentru a lucra la avionul unei alte companii. In momentul in care m-a chemat, controlorul nu stia care era problema si nu putea sa-mi dea niciun detaliu. Atunci cand am sosit la fata locului, am descoperit ca pana se situa la nivelul inmagazinarii deseurilor. Nu existau alte solutii: trebuia sa ma strecor in interiorul carlingii pentru a rezolva problema. Patrunzand in compartiment, mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Avionul avea mai multe rezervoare, pompe si tuburi decat erau mentionate in caietul de sarcini.
La inceput, am presupus ca sistemul fusese modificat. Nu mai lucrasem pe un aparat de acest tip de mai bine de zece ani. Urmarind sa gasesc problema, am realizat rapid ca tubajul si rezervoarele suplimentare nu erau legate la sistemul de evacuare... Tocmai descoperisem acest lucru, cand un alt mecanic de la compania mea a aparut subit. Era tocmai unul dintre mecanicii care lucrau in mod obisnuit pe aceste sisteme. I-am predat lucrul cu mare placere. Plecand, l-am intrebat despre acea echipare suplimentara. El mi-a raspuns: Vezi-ti de treaba ta si lasa-ma sa ma ingrijesc de a mea!
A doua zi, lucram la calculatorul firmei ca sa vad un plan de cablaj. Pentru ca tot eram acolo, am decis sa fac o cercetare cu privire la echipamentul suplimentar pe care il gasisem in avion. Spre marea mea surpriza, manualele nu faceau nicio referire la echipamentul pe care il vazusem in ajun. Am cautat in dosarele producatorului si nu am gasit nimic nici acolo. Curiozitatea mea era atinsa in punctul sensibil: eram cu adevarat hotarat sa descopar natura acestui echipament.
Saptamana urmatoare am primit trei dintre avioanele noastre, in hangarul principal, pentru inspectia periodica. In timpul acestor inspectii, in jurul avionului forfotesc peste tot o multime de mecanici. Tocmai imi terminasem treaba si am decis sa ma duc sa vad sistemul de evacuare pe unul dintre aparate. Cu toti mecanicii din jur, eram sigur ca nu avea sa ma observe nimeni. Spre marea mea surpriza, avionul pe care am ales sa-l inspectez avea si el acel tip de echipare suplimentara!
Am inceput sa urmez sistemul conductelor, pompelor si rezervoarelor. Am descoperit ceea ce parea a fi unitatea de comanda a respectivului sistem. Era o cutie de comanda standard folosita in aviatie, dar fara cea mai mica inscriptionare. Puteam urma firele de la cutia de comanda la pompe si la valve, dar niciun alt circuit de comanda nu era conectat la aceasta unitate. Singurele fire care erau racordate la aceasta unitate erau legate la sistemul operational al comenzilor avionului.
Sistemul avea un rezervor mare si doua mai mici. Era dificil de vazut datorita ingustimii compartimentului, dar mi s-a parut ca rezervorul mare ar fi putut cuprinde 200 litri. Rezervoarele erau legate la o supapa de golire si de umplere care trecea prin fuzelaj, chiar in spatele supapei de golire a sistemului fluidelor uzate. Cautand unde ducea acest racord sub avion, am vazut ca era ascuns in spatele unui fals panou, sub un alt panou care, la randul lui, ajungea la sistemul canalului de golire. Am inceput sa urmaresc tubajul pompelor. Aceste tuburi conduceau la o retea de conducte mai mici care se terminau in marginile din spate ale aripilor si ale stabilizatoarelor orizontale ale avionului.
Daca priviti cu atentie aripile unui avion mare veti vedea un manunchi de fire, aproximativ de grosimea unui deget, care iese din marginea din spate a aripii. Acestea sunt tije de descarcare statice. Ele sunt folosite pentru a disipa sarcina de electricitate statica care se acumuleaza pe un avion in zbor. Am descoperit ca acele conducte duceau la una din trei dintre aceste tije de descarcare electrostatica. Iar aceste false tije de descarcare electrostatica fusesera gaurite ca pentru a lasa sa scape un produs oarecare prin ele.
Trecuse o vreme de cand eram cocotat pe aripa. Dintr-o data, unul dintre supraveghetori mi-a ordonat sa parasesc hangarul. El mi-a spus dupa aceea ca treaba mea era terminata si ca nu eram autorizat sa fac ore suplimentare. Cele doua zile care au urmat au fost foarte incarcate si nu am gasit niciun minut liber pentru a-mi continua mica ancheta. Doua zile dupa descoperirea mea, am fost chemat sa inlocuiesc un detector de temperatura pentru un motor de avion care se pregatea sa decoleze. Am terminat lucrul si m-am intors la hartogarie.
Aproximativ 30 minute mai tarziu, am fost convocat de directorul general. Atunci cand am intrat in biroul sau, ma asteptau acolo reprezentantul sindicatului nostru si alte doua persoane, pe care nu le cunosteam. Directorul mi-a spus ca a fost descoperita o problema serioasa. Eram suspendat pentru o greseala grava. Mi-a spus ca scrisesem intrari false in raportul meu de lucru in legatura cu detectorul de temperatura pe care tocmai il instalasem cu cateva ore inainte. Eram consternat si am inceput sa protestez. Am spus ca era ridicol si ca facusem cat se poate de constiincios acea treaba. Reprezentantul sindicatului s-a interpus. El a recomandat sa aruncam un ochi la avion, pentru a lamuri situatia. Atunci eu am intrebat cine erau ceilalti doi oameni. Directorul general mi-a indicat ca erau inspectori de securitate ai companiei aeriene, dar ca nu erau obligati sa-mi dea numele lor.
Ne-am inapoiat deci la avion, care ar fi trebuit deja sa decoleze, dar care era inca garat la rampa noastra de intretinere. Am deschis capota motorului si reprezentantul sindicatului a scos detectorul de temperatura. A verificat numarul de serie si a constatat ca era piesa veche. Atunci ne-am dus la magazia de piese si reprezentantul sindicatelor a verificat raportul meu. De pe o etajera, el a luat o cutie sigilata. A deschis-o si a scos un detector de temperatura avand acelasi numar de serie cu cel pe care il instalasem. Imediat, el mi-a spus ca sunt suspendat pentru o saptamana fara salariu.
M-am odihnit acasa in prima zi a suspendarii mele, intrebandu-ma ce s-a petrecut. Seara, am primit un apel telefonic. Vocea mi-a spus: |Acum stii ce patesc mecanicii care isi baga nasul acolo unde nu au nimic de facut. Data viitoare cand o sa te amesteci sa lucrezi la sisteme care nu te privesc, o sa-ti pierzi slujba! Cum ma simt generos astazi, cred ca o sa te poti intoarce la treaba curand." CLIC. Am facut imediat apropierea intre ceea ce tocmai se produsese si faptul ca descoperisem acel tubaj misterios.
In dimineata urmatoare am fost chemat de directorul general. El mi-a spus ca datorita excelentei dosarului meu suspendarea fusese redusa la o zi. Trebuia deci sa ma reapuc imediat de treaba. Singurul lucru la care ma puteam gandi era: Ce incercau |ei| sa ascunda si cine sunt acesti EI?
Revenirea la treaba a fost ca si cum nu s-ar fi petrecut nimic. Niciunul dintre ceilalti mecanici nu a amintit de suspendarea care imi fusese data. Reprezentantul sindical mi-a spus de altfel ca era inutil sa vorbesc despre aceasta. Dar in noaptea aceea am cautat pe internet pentru a urmari sa gasesc raspunsuri. Nu-mi amintesc cum am ajuns aici, dar am gasit site-ul vostru. Atunci situatia a devenit din ce in ce mai clara. A doua zi dimineata la serviciu, in interiorul dulapului meu, care era incuiat, am gasit o nota tiparita. Ea spunea: |Curiozitatea a ucis pisica. Nu te uita pe site-urile internet care nu te privesc.| Mi-am spus: |Ia te uita! EI ma observa.|
Nu stiu ce produse pulverizeaza ei prin intermediul acelor sisteme ciudate, dar pot sa va certific ca o fac. Imi imaginez ca utilizeaza camioanele cisterna pentru a incarca acele rezervoare. E vorba de camioanele care golesc deseurile rezervoarelor de vidanjare a toaletelor. In mod obisnuit, aeroporturile incredinteaza unor sub-contractori acest gen de lucru si nimeni nu se apropie de aceste camioane. Cine ar vrea sa urmareasca un camion umplut de fecale? Golind rezervoarele fluidelor uzate, acesti oameni umplu rezervoarele sistemului jicloarelor de vaporizare.
Cunoscand planurile de zbor ale avioanelor, ei programeaza probabil unitatea de comanda cu scopul ca ea sa inceapa sa pulverizeze o anumita cantitate din respectivul produs dupa un anumit timp, indata ce avionul a atins o anumita altitudine sau atunci cand el se gaseste deasupra anumitor zone locuite. Ciocul jicloarelor (elemente al carburatorului sub forma unor tuburi cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizeaza in carburator debitul de combustibil necesar) falselor tije electrostatice este atat de mic incat nimeni din avion nu ar putea remarca acest lucru.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti,
un cetatean caruia ii pasa."
Raspunsul unui functionar superior al unei linii aeriene, postat pe site-ul lui Clifford Carnicom
|Domnule Carnicom,
Citind scrisoarea pe care ati primit-o de la mecanicul anonim, m-am simtit obligat sa-i raspund. Si eu muncesc pentru o linie aeriana, cu toate ca la un nivel ierarhic superior. Nu voi numi linia aeriana, nici orasul in care ma aflu, nici postul pe care il ocup, din motive evidente de securitate. As vrea sa pot documenta tot ceea ce sunt pe punctul sa va dezvalui. Dar este practic imposibil sa o fac, intrucat aceasta ar putea in cele din urma sa antreneze consecinte fatale pentru mine.
Elementele continute in scrisoarea mecanicului anonim mi se par autentice. In SUA exista companii aeriene care au participat la un proiect numit Project Cloverleaf [Proiectul Frunza de trefla], timp de cativa ani. Unii isi amintesc ca au primit consemne in aceasta directie in 1998. Personal, am fost avizat in 1999. Cei cativa functionari ai liniilor aeriene care au primit instructiunile in ceea ce priveste proiectul Cloverleaf au fost supusi cu totii unor controale de securitate severe cu privire la antecedentele lor personale si, chiar inainte sa putem primi aceste instructiuni, am fost puternic presati sa semnam un acord de ne-divulgare, care declara in esenta ca, daca spunem ceea ce stim, indiferent cui, riscam inchisoarea.
In biroul nostru, aproximativ douazeci de functionari am primit aceste instructiuni, care ne-au fost date de doi functionari oficiali din cadrul unui organism guvernamental. Nu au revelat care. Au spus ca guvernul avea sa remunereze linia noastra aeriana si, de asemenea, si altele, cu scopul de a pulveriza anumite produse chimice speciale prin intermediul avioanelor comerciale.
Atunci cand au fost intrebati care erau aceste produse chimice, unde si de ce urma sa le pulverizam, ei ne-au indicat ca informatia ne-ar fi oferita daca ar fi nevoie... Au precizat ca noi nu aveam de ce sa aflam mai mult in aceasta directie. Si au continuat atunci sa afirme ca acele produse chimice erau inofensive. In cele din urma, au concluzionat ca programul era de o asemenea importanta, incat el trebuia sa fie finalizat cu orice pret.
Atunci cand noi i-am intrebat de ce nu desemnau numai avioanele lor militare pentru a pulveriza aceste produse chimice, ei au declarat ca nu exista suficiente avioane militare disponibile pentru a elibera aceste produse chimice pe o scara atat de mare. Acesta este motivul pentru care proiectul Cloverleaf a fost lansat, pentru a permite unor linii aeriene comerciale sa ajute la raspandirea acestor produse chimice in atmosfera. Apoi, cineva a intrebat de ce tot acest secret... Reprezentantii guvernului au declarat atunci ca daca marele public ar sti ca avioanele care zboara deasupra capetelor lor imprastie produse chimice in aer, grupurile de ecologisti ar cere incetarea pulverizarii.
Cineva a pus unuia dintre oamenii guvernului intrebarea urmatoare: Daca produsele chimice sunt inofensive, de ce sa nu se faca publica natura lor si motivul pentru care le pulverizam? El a parut derutat de aceasta intrebare si a raspuns pe un ton autoritar ca publicul nu are nevoie sa stie ce se petrece, dar ca acest program a fost conceput numai pentru binele sau. El a declarat de asemenea ca noi trebuie sa pastram tacerea si sa nu mai punem intrebari in aceasta directie. Dupa care, sedinta de informare a fost incheiata.
In biroul nostru, toate documentele in ceea ce priveste proiectul Cloverleaf sunt pastrate in seifuri. Nimeni nu are dreptul sa scoata aceste documente. Foarte putini functionari au acces la ele si ei nu vorbesc niciodata despre continutul lor.
Domnule Carnicom, eu nu sunt deloc imbecil. Stiu ca se petrece ceva si sunt sincer inspaimantat. Ma simt foarte vinovat ca stiu de existenta acestei operatiuni, dar sunt obligat sa tac. Sunt tulburat stiind ca firma pentru care muncesc ar putea fi pe cale sa-i otraveasca pe americani. Sper ca aceasta scrisoare va deschide ochii anumitor persoane asupra a ceea ce se produce, in acest moment, pe cerul nostru. Va repet ca as vrea sa pot sa va ofer o informatie documentata, dar intelegeti de ce trebuie sa pastrez anonimatul absolut.
Multumesc."
Va recomandam sa vizitati site-urile www.rense.com si www.carnicom.com pentru informatii de ultima ora despre acest subiect extrem de interesant, despre care vom continua sa va oferim diverse articole.
http://forum.ioanistrate.ro/archive/index.php/t-2967.html
No comments:
Post a Comment