Tuesday, October 30, 2012

Se apropie Craciunul....:))



< şi “Fie ca… “                postat in dec 2011

Disclaimer: TEXT DUR, nu este pentru “ochişori micuţi”. Acest text nu conţine felicitări de Crăciun cu prunc bucălat, panglici roz, lozinci lacrimogene şi alte aşteptate în “ajunul sărbătorii sfinte”. A se citi cu o bucată groasă de şorici în gură, strîngeţi tare, dacă doare!
Se apropie Crăciunul. Mîine este Ajunul!


Majoritatea îşi va fi luat un scurt cadavru de copac şi îşi va fi bătut deja joc de el, “împodobindu-l” cu tot felul de chestii chicioase: fundiţe roşii, clopoţei inutili şi nefuncţionali, “instalaţie” (oh, instalaţia, chestia aia ucigătoare de neuroni şi retină, sclipitoare şi cu melodiuţele acelea idioate, cîntate de nişte electronică nazal), vată imitînd zăpada, moş crăciunei piticiţi, stele din plastic, sclipici. Un mort împopoţonat! Asta este bradul de Crăciun! Semnificaţiile? Le mai ştie cineva? Au vreo legătură cu Pruncul Ieslei sau cu Ieslea Pruncului? Da, au legătură, lemnul…
Copiii fericiţi îşi privesc puiul de pădure cum agonizează şi se scutură, murind între cîntecele idiotizante dogmatic: “O, brad frumos, eu văd în tine chipul lui Cristos”. Aşa se face tranziţia de la creştinism la cretinism, pe nesimţite nesimţind.
Micul şi drăguţul nostru avorton de pom va sfîrşi aruncat la gunoi între alte cadavre de copac măcelărite. Cel puţin va fi util pentru o seară celor doi oameni fără adăpost, care vor face un foc mare pînă va veni poliţia şi smurdul ca să le dea o amendă, pe care oricum n-o vor plăti şi apoi îi vor alunga în altă parte, la alţi brazi care îşi aşteaptă încenuşarea.
Nici măcar săbii nu vor mai ajunge. În 15 ianuarie, pe cînd se aruncau brazii la gunoi, ne făceam săbii. Acum copiii noştri joacă Counterstrike, nu vor mai utiliza micul cadavru de molid (ce cutii de rezonanţă s-ar fi putut obţine peste cîţiva zeci de ani din pomul ucis) sau ce mese de ospăţ din micul brad.
Barbar! Sărbătoarea naşterii Vieţii Celei de Sus este celebrată între două mortăciuni, un rest de copac şi un cadavru de animal scîrbos şi canibalic, care doarme în propria balegă şi îşi mănîncă puii, dacă est înfometat. Ah, ce experienţă am avut pe la 10 ani! Plecasem cu Petrică la pescuit şi am neglijat hrănirea scroafei! Şi-a mîncat doi dintre pui! Poftă bună! Acesta-i animalul pe care îl servim de Crăciun! Un animal jegos, care “serveşte orice”, inclusiv mîna stăpînului sau intestinele copilului de trei ani scăpat din neatenţie de părinţi, dacă-i puţin sălbăticit.
Crăciunul creştin pendulează între sacrificarea porcului, mare bucurie, vorba lui Ada Milea, “vom fi mai frumoşi sătui”, şi dezonorarea unei mîndreţi din pădure, între rîurile de sînge porcesc şi chelirea deaulurilor ţării.
Barbar, sălbatic, şi mai ales fără nicio legătură între adevărata Sărbătoare şi deraiantele noastre obiceiuri.
***
Deja au început să vină… şi vor înflori şi mai mult de Rebulion. Ce mult aş dori să se împlinească urarea lui Moş Guerilla: “Fie ca în anul acesta să scăpaţi de urări care vor începe cu “fie ca… “”
Fie ca … soarta, visele să vi se … sănătatea să nu vă…. cei dragi să vă… fie ca … etc.
Acest fie ca este extrem de comod. Este impersonal şi îl scoate pe Dumnezeu din ecuaţie. Este corect politic. Fie ca nu este ofensator pentru nimeni, personajul principal este scos din nou din scenă.
Ah, da, vor fi şi felicitări în genu:
“Fie ca Pruncul… Dumnezeu …. Tatăl….. oribilul “Tăticul”… “
Da, primul tip de urare îl scot pe Dumnezeu din frază, al doilea te scot pe tine. Urarea nu poate fi impersonală. Este dialogică, între mine şi tine. Alterarea ei în ceva care iese în afara liniei Eu-Tu poate transforma urarea în ceva mai politicos, nu neapărat în ceva personal, aşa cum ar trebui să fie. Aşa devine urarea simplă strigătură, lozincă, vorbă-n vînt.
Să mai vorbim de felicitările esemoase cu multipli destinatari? Nu-i altceva decît lene şi o activitate de socializare bifată! Consideraţi, dragi prieteni, că v-aţi făcut datoria!
Nu cred că există cult, sectă, religie, mişcare mai pricepută în a-şi distruge celebrările decît creştinii. Ne-am scufundat între cîrnaţi, cozonaci, hălci de carne, intestine groase umplute, stomace de porc în-tobizate, crăci de copaci, roşu, verde, panglici, portocale, vin fiert, sîngerete, borîndău, colinde hruşchizate, carduri golite … şi ne mai mirăm de ce presarii spun că Sărbătoarea Crăciunului este una dintre cele mai stresante perioade ale anului. Unde-i “The silent night” cu accent pe silent? Unde-i liniştea cîntată în colinde, unde-i linul şi lerul? A propos, mai ştie cineva etimologia lerului şi linului?  (dar, vă rog, fără bancuri cu Hruşcă)
Ce vom face acum? Mergem înainte, printre brad şi porc (morţi amîndoi), încercînd însă recuperarea bucuriei că Dumnezeu s-a în_omenit? Eu aş spune că merită încercarea. Cum? Dezgropîndu-ne sărbătorile dintre cozonaci, ouă roşii, porci şi iepuraşi. Poate că este un prim pas.
Vi se pare că sînt răutăcios şi cinic? Da! N-am avut exemplu mai bun decît în Cristos care va fi luat biciul să ne facă ordine prin casele năpădite de zorzoane şi cămările pline cu ulcele cu grăsime.
Iar n-am făcut brad şi-mi merge bine. Despre carne?
Eh, dar să nu fim aşa  idealişti! Să tocim puţin vîrful profetic al scandalului creştin, să îmblînzim Pruncul, să ne calmăm Duhul şi să mestecăm şorici.
Dar, vorba lui Labiş, mănînc şi plîng… că doar nu om arunca atîta amar de carne la gunoi… Şi în fond, toba, sîngerata, cîrnaţe, leberul şi alea alea… n-au ele toate gustul Crăciunului?>>

si, continuarea, a carui autor nu'l stiu, pt ca l'am primit e_mail.


<
 Este prezent aici un puiut de brad. Este foarte frumos, de un verde viu. Cere permisiunea sa ne vorbeasca. Mai cere permisiunea ca fiecare sa-l simta......sa-si conecteze inima la inima lui...permitem.. E jucaus, ... e ca un copil..... :
            "De curand am venit si eu pe aceasta planeta. Iubirea voastra m-a coplesit mereu iar acum, conectarea cu inima fiecaruia..... ma face sa ma simt ca un soare...e adevarat un soare mai mic.. dar voi creste si eu mare!!!!
              Vreau doar sa va reamintesc ca la fiecare final de an vin sarbatorile de iarna, sarbatori cu mare bucurie. Ador copiii si ma joc cu ei scuturandu-mi din cand in cand crengutele ca sa ma joc cu zapada cu micii jucausi umani..
              Insa, prin toata forfota sarbatorilor... la un moment dat....printre noi brazii,,,patrunde teroarea... pentruca multi frati si surori sunt taiati si  dusi in casele umanilor.. La inceput- fiind si eu mai mic- credeam ca le va fi f bine.... sunt dusi la caldura...dar ... dupa cateva zile...i-am zarit... erau uscati si aruncati. M-am intrebat : unde erau aruncati? Mi-au raspuns : - la gunoi... I-au aruncat cantand :
               " De Craciun...fiii mai bun...
                 Fii adevarat..."
Dar... sunt doar cuvinte,, pentruca umanii daca ar fi mai buni si mai adevarati nu ne-ar taia fratii si surorile, parintii, pe noi.... Si pentru ce? Multi spuneti:" Vreau sa miroase a brad in casa mea! Sa miroase a Craciun!" Dar eu- pentruca sunt mult mai mic si nu cunosc atatea- va intreb pe voi - pentruca sunteti mai mari si stiti atatea: CAT TINE MIROSUL UNUI FRATE DE-AL MEU???
Pentruca am vazut:( m-am uitat pe fereastra ), va dati cu fel de fel de parfumuri si faceti mult miros de mancare...iar dupa doua zile...fratele meu nu mai miroase decat usor.. f usor.....
                        E adevarat, l-ati impodobit frumos, v-ati jucat in jurul lui, dupa care, cand spuneti voi ca sarbatorile au trecut- desi eu stiu ca fiecare zi este o sarbatoare- i-ati dat jos acele beculete colorate, uneori chiar le-ati smuls de pe el... si pe fratele meu... l-ati aruncat la gunoi.... M-am dus langa el...era doar energia lui si imi spunea :"  Poate la anul e randul tau!"....
                    Daca ne vreti dragi umani, luati-ne la voi, ingrijiti-ne si sa crestem impreuna.
                     Eu vreau sa te intreb - si sa intreb pe toti :VOUA V-AR PLACEA SA VINA CINEVA SA VA TAIE PE VOI, PE PARINTII VOSTRI SI PE COPIII VOSTRI SI SA VA DUCA ACASA DOAR PENTRU A VA IMPODOBI, APOI, DUPA CATEVA ZILE SA VA ARUNCE LA GUNOI CU BRUTALITATE????????
                     Eu, dragi umani, va rog : iubiti-ne mult, dar iubiti-ne in padure, in fata casei voastre, oriunde  dar iubiti-ne cu tot cu radacini!!!! Va rugam: NU NE TAIATI SI NU NE ARUNCATI!!!!
                    Voi puteti simti orice miros creati voi, asa ca puteti crea mirosul de brad in casele voastre- de Craciun daca asta doriti- si fiecare poate sa ne simta energia. Am veni cu mult mai multa bucurie la voi vii. Am fi si noi la fel de bucurosi ca voi de darurile si cadourile voastre... si am trai impreuna bucuria sarbatorilor Craciunului.
                      Uitati-va cat sunt de frumos!!!! Doar miscandu-mi putin crengile puteti simti mirosul de brad si poate si acum sa miroase a Craciun.
                        Si tu... si tu.... si tu.... stiu ca esti bun si ma vei sustine sa ramanem cat mai mult iar pentru o placere de cateva zile, noi ne trimitem energia langa voi si ne puteti inlocui cu altceva ( stiu ca sunt si altfel de braduti cu care ne puteti inlocui) iar noi promitem sa trimitem in fiecare casa mirosul nostru de brad...mirosul de Craciun.....
            Sa stiti ca sunt tare fericit : eu, un mic bradut, am fost primit de voi atat de minunat si atat mai vreau: sa daruiesc  fiecaruia un ac din coroana mea, sa-l pastrati si ..- cand doriti miros de brad-e suficient sa va conectati cu mine, sa simtiti acul intre degetele voastre si mirosul il vor simti toti din jurul vostru.
               Va multumesc si pot si eu sa spun ca  va iubesc infinit asa cum si primesc iubire infinita de la voi si de la mama Pamant........"
                   Multumim , cu iubire infinita  pentru lectia de viata ce ne-ai oferit-o acum, bradutule intelept!!!!
PS. Inaintea acestui mesaj, s-a mai primit un mesaj de la copacii din paduri care ne-au rugat cu aceeasi dorinta de viata, sa plantam- energetic- 3 copaci ( sau cati dorim) in locul fiecarui copac sacrificat ........... Cum alegeti......>>

No comments: